Comori legendare descoperite în România

România, pământul ascunde comori legendare care au ieșit la lumină atunci când oamenii se așteptau mai puțin. De la tezaure antice îngropate de daci sau goți, până la ascunzători medievale pline de galbeni, aceste comori de aur descoperite întâmplător fac parte din istoria și mitologia locală. Să vedem cele mai mari comori găsite pe meleagurile românești și poveștile lor uluitoare:

1. Tezaurul de la Pietroasa – „Cloșca cu puii de aur” (Buzău, 1837)

Descoperit în primăvara lui 1837 pe dealul Istrița de doi țărani, Stan Avram și Ion Lemnaru, în timp ce extrăgeau piatră, tezaurul de la Pietroasa avea inițial 22 de obiecte din aur masiv. Piesele, datând probabil din sec. IV d.Hr., includeau vase (o fructieră uriașă, o cană ritualică), bijuterii impresionante (patru fibule bogat ornamentate supranumite poetic “cloșca cu puii de aur” datorită formelor zoomorfe, coliere și coșulețe de aur) și piesă care sugera o statuetă feminină din aur.

După descoperire, cei doi țărani au ascuns comoara timp de un an, apoi au vândut-o unui antreprenor, Anastase Verusi, pentru 4.000 de piaștri.

Verusi a mutilat o parte din artefacte (tava mare a fost tăiată cu toporul), încercând probabil să topească aurul pentru profit. Tranzacția a ieșit însă la iveală în 1838, autoritățile intervenind: cei doi descoperitori și cumpărătorul au fost arestați, iar statul a recuperat doar 12 dintre cele 22 de piese, însumând ~20 kg de aur (restul fiind probabil topite iremediabil).

Tezaurul Pietroasa a fost recunoscut imediat drept o comoară de valoare inestimabilă, fiind expus începând cu 1842 și devenind celebru la Expoziția Universală de la Paris (1867). A trecut prin aventuri dramatice – furat în 1875 (dar recuperat ulterior) și trimis la Moscova în timpul Primului Război Mondial (revenind în țară abia în 1956).

Astăzi, „Cloșca cu puii de aur” strălucește din nou, fiind expusă permanent la Muzeul Național de Istorie a României din București. Cei care au descoperit-o nu s-au îmbogățit – dimpotrivă, au avut probleme cu legea – însă descoperirea lor rămâne cel mai valoros tezaur găsit vreodată în România.

2. Tezaurul de la Sânnicolau Mare (Banat, 1799)

În anul 1799, în vestul țării (pe atunci parte a Imperiului Habsburgic), un țăran sârb pe nume Nera Vuin săpa o groapă în curtea sa din Sânnicolau Mare și a dat peste o comoară fabuloasă. 

Din pământ au ieșit 23 de obiecte din aur pur, cântărind aproape 10 kg. Acest tezaur datează din Evul Mediu timpuriu (sec. VI-X d.Hr.) și este format din vase și cupe bogat ornamentate, pocale, boluri și bijuterii de ceremonial, unele inscripționate în greacă și cu motive care i-au făcut pe istorici să creadă că ar fi aparținut unor căpetenii migratoare (goți sau avari). Autoritățile vremii au preluat imediat comoara, iar aceasta a fost trimisă la Viena, unde a intrat în colecția Curții Imperiale. 

Astăzi, tezaurul de la Sânnicolau Mare (cunoscut și ca „Tezaurul de la Nagyszentmiklós”) se află expus la prestigiosul Kunsthistorisches Museum din Viena, departe de locul descoperirii sale. Descoperitorul, Nera Vuin, a primit la vremea respectivă o recompensă simbolică de la autorități (așa prevedea legea) și povestea spune că piesele au fost atât de prețioase încât împăratul a cerut imediat să fie aduse sub pază la Viena. Deși România nu a reușit niciodată să recupereze acest tezaur, la Sânnicolau Mare există astăzi copii ale pieselor, mărturii ale uneia dintre cele mai bogate comori descoperite pe pământ românesc.

3. Brățările dacice din aur (Sarmizegetusa, ~1999–2001)

În anii ’90, după căderea comunismului, febra căutătorilor de comori a cuprins Munții Orăștiei. Aici, pe teritoriul fostei capitale dacice Sarmizegetusa Regia, un grup de braconieri arheologi, înarmați cu detectoare de metale a făcut descoperirea vieții lor: mai multe brățări spiralice din aur masiv, ascunse acum aproape două milenii de către nobilii daci. În total, s-au scos ilegal la suprafață 24 de astfel de brățări dacice, fiecare cântărind 800 de grame – 1 kilogram de aur de 24 carate. Piesele au un aspect spectaculos, fiind lucrate cu extremități în formă de capete de lup sau dragon, simbolistică dacică. Braconierii au reușit să vândă o parte din artefacte pe piața neagră internațională, unele ajungând în colecții private și fiind tranzacționate pentru sume enorme (până la 500.000 de euro bucata.

Autoritățile române, ajutate de agenții internaționale (precum FBI și Interpol), au declanșat operațiuni de recuperare. Până în 2011, au fost recuperate 13 brățări, care se află acum în custodia Muzeului Național de Istorie a României din București expuse pentru public ca niște relicve sacre ale civilizației dacice. Restul de 11 brățări sunt încă dispărute, căutate activ de autorități. Cât despre descoperitorii inițiali, aceștia au fost identificați și trimiși în judecată: în 2015, zece membri ai rețelei de traficanți de comori dacice au fost condamnați penal. Povestea brățărilor dacice moderne seamănă cu un roman de aventuri, amintind în același timp de blestemele legendare ale aurului: mulți dintre cei implicați au avut parte de probleme penale și de mustrări de conștiință, dar datorită eforturilor autorităților, o bună parte din acest tezaur național a fost salvat pentru generațiile viitoare.

În dimineața zilei de 25 ianuarie 2025, în jurul orei 3:45 AM, o explozie controlată a zdruncinat zidul expoziției „Dacia! Kingdom of Gold and Silver” de la Muzeul Drents din Assen, Olanda. Atacatorii au forțat vitrinele și au sustras coiful de aur de la Coțofenești (datând din secolele V–IV î.Hr.) și trei brățări dacice din aur de la Sarmizegetusa Regia, articole considerate printre cele mai valoroase piese din patrimoniul României

Ancheta în comun (JIT) România–Olanda, sprijinită de Eurojust, Interpol și autorități locale, a dus la arestatrea a 5 suspecți până în aprilie 2025 – trei olandezi din Noord‑Holland și doi bărbați tineri din Heerhugowaard  Potrivit surselor, gruparea interlopă română — inclusiv o conexiune cu clubul de motocicliști Hardliners — ar fi orchestrat jaful pentru a folosi artefactele ca monedă de schimb în scopuri ilegale.

Veștile sunt încurajatoare: anchetatorii cred că obiectele nu au fost topite, ci sunt încă intacte, posibil ascunse în apropierea locului comiterii jafului și pregătite pentru tranzacții într‑o piață neagră .

4. Comoara de galbeni de la Sarmizegetusa – 3600 de monede (Șesul Căprăreței, 1998)

Tot în preajma fostei cetăți Sarmizegetusa, într-o poiană numită Șesul Căprăreței, doi localnici (Darius Baci și Mircea Mihăilă) au dat lovitura vieții lor în august 1998. Echipati cu detectoare de metale și motivați de zvonurile despre aurul dacic, aceștia au descoperit cel mai mare tezaur monetar găsit vreodată în România: peste 3.600 de monede de aur! Erau vorba de stateri elenistici (monede de aur emise de regele Lysimach și de alți regi din Tracia și Regatul Pontului, folosite probabil de daci), cu o greutate totală de peste 30 de kilograme de aur. Această comoară imensă fusese ascunsă în antichitate, probabil ca parte din tezaurele pe care dacii le-au îngropat în vremea războaielor cu romanii.

Din păcate, povestea nu are un final fericit pentru patrimoniu: cei doi căutători de aur au ales să nu predea autorităților comoara, ci au valorificat-o rapid pe piața neagră internațională. Se pare că au arătat întâmplător o parte din galbeni unui pădurar din zonă, stârnind suspiciuni, dar până să intervină poliția, monedele dispăruseră fără urmă. Statul român nu a reușit să recupereze nicio monedă din acest tezaur, care astăzi probabil zace fragmentat în colecții private sau topit pentru aur. Cei doi descoperitori au scăpat aparent fără consecințe imediate (inițial), profitând de vidul legislativ de la acea vreme; totuși, în anii următori, autoritățile au început să ancheteze astfel de cazuri și să înăsprească legea. Comoara de la Șesul Căprăreței rămâne un exemplu emblematic al bogăției ascunse în Munții Orăștiei și al pericolelor pe care le implică goana necugetată după aur.

5. Comoara lui Decebal din râul Strei (Transilvania, ~1540)

Legenda spune că regele Decebal, înfrânt de romani, și-ar fi ascuns o parte din vistieria regatului dacic în apele Sargeției (azi, râul Strei). Timp de secole, comoara a fost considerată pierdută, până la mijlocul secolului al XVI-lea, când natura a scos la iveală bogățiile. În jurul anului 1542–1543, după o viitură, niște pescari din zona Hațegului au zărit monede strălucind pe fundul râului. S-au apucat să sape și au descoperit, literalmente, aur peste aur: cronicarul Gheorghe Șincai relatează (citând o scriere a lui Wolfgang Lazius) că localnicii au scos din albia Streiului aproximativ 400.000 de galbeni (monede de aur) – multe fiind monede koson sau Lysimach, adică aur dacic și elenistic – precum și „mulți sloi de aur” (lingouri și obiecte din aur).

Această cantitate fabuloasă întrece orice imaginație și, dacă ar fi evaluată astăzi, ar valora zeci de milioane de euro (fără a socoti valoarea istorică!). Vestea s-a răspândit rapid la acea vreme, iar autoritățile Principatului Transilvaniei au intervenit imediat. Se spune că guvernatorul de atunci, Gheorghe Martinuzzi, a confiscat cea mai mare parte a tezaurului de la țăranii care l-au găsit. 

Totuși, o parte dintre localnici ar fi reușit să fugă cu ceva aur, refugiindu-se în Moldova – probabil dând naștere altor legende despre comori ascunse. Comoara lui Decebal din râul Strei rămâne în istorie drept una dintre cele mai mari comori descoperite vreodată în Europa de Est. Deși majoritatea aurului a luat drumul visteriei princiare (și ulterior s-a pierdut în negura timpului, poate topit și transformat în monedă), povestea acestui noroc chior al pescarilor hunedoreni a alimentat timp de generații fascinația localnicilor pentru aurul dacic.

Iar râul Strei, vechiul Sargeția, încă stârnește imaginația căutătorilor de comori, care speră că poate, în cotloanele apelor sale, a mai rămas ceva din aurul legendar al dacilor.

5 cele mai mari comori descoperite în lume 

Dincolo de granițele României, de-a lungul ultimului mileniu, au fost dezgropate sau recuperate unele comori extraordinare, care au uimit întreaga lume. Fie că vorbim de tezaure ascunse de regi și pirați, fie de încărcături de galioane scufundate sau depozite de monede uitate în pământ, aceste descoperiri au îmbogățit cunoașterea istorică și, uneori, chiar și pe descoperitori. Iată un top al celor mai faimoase comori internaționale găsite accidental sau de căutători pasionați:

1. Comoara din Staffordshire (Anglia, descoperită în 2009)

În iulie 2009, un  amator  înarmat cu un detector de metale pe nume Terry Herbert cutreiera un teren agricol din Hammerwich, Staffordshire (Anglia), când a început să dezgroape, rând pe rând, artefacte strălucitoare. A chemat autoritățile, iar arheologii au dezgropat ceea ce avea să devină cel mai mare tezaur anglo-saxon descoperit vreodată.

Staffordshire Hoard cuprinde aproape 4.600 de obiecte și fragmente de obiecte datând din secolul VII d.Hr., realizate din aur (peste 5 kg în total) și argint (aprox. 1,3 kg), multe încrustate cu granate și pietre prețioase. Piesele – în special părți de arme, echipamente militare și obiecte religioase – provin probabil din prăzi de război ale regatelor anglo-saxone și aruncă lumină asupra istoriei medievale timpurii a Angliei.

Tezaurul a fost evaluat oficial la £3,285 milioane (aprox. 4 milioane de dolari) sumă plătită de două muzee britanice pentru a achiziționa întregul lot și a-l păstra în țară. Conform legislației britanice, această sumă a fost oferită ca recompensă descoperitorului și proprietarului terenului, fiind împărțită egal între Terry Herbert și fermierul pe al cărui pământ s-a găsit comoara. 

Astfel, norocosul căutător de comori s-a trezit milionar peste noapte, dând totodată lumii științifice o colecție neprețuită. Astăzi, artefactele din comoara Staffordshire sunt expuse la muzeele din Birmingham și Stoke-on-Trent, unde atrag pasionați de istorie din întreaga lume.

2. Tezaurul de la Hoxne (Anglia, descoperit în 1992)

În 1992, un fermier din satul Hoxne (Suffolk, Anglia) și-a pierdut un ciocan în ogor și i-a cerut ajutorul prietenului său Eric Lawes, posesor al unui detector de metale. Căutând ciocanul, Lawes a dat peste un semnal puternic – și a început să scoată din pământ pumn după pumn de monede și obiecte strălucitoare.

S-a oprit imediat și a alertat autoritățile, care au excavat profesionist întreaga comoară. Rezultatul? Cel mai mare depozit de obiecte romane descoperit vreodată în Marea Britanie. Comoara de la Hoxne conținea aproape 60 de livre (27 kg) de aur și argint – inclusiv 15.234 monede romane de aur, argint și bronz, peste 100 de piese de argint (pocaluri, linguri) și aproximativ 200 de bijuterii și obiecte din aur (inele, brățări, lănțișoare).

Datat în jurul anului 408 d.Hr., tezaurul a fost probabil ascuns de un proprietar bogat în haosul retragerii romanilor din Britania. Valoarea estimată a comorii Hoxne a fost de £1,75 milioane la momentul descoperirii, sumă plătită de British Museum către Lawes și proprietarul terenului ca recompensă (cei doi au împărțit banii).

Eric Lawes și-a găsit și ciocanul pierdut (ajuns și el exponat de muzeu alături de comoară, ca piesă anecdotică!), iar în loc să devină doar „omul cu ciocanul”, a rămas în istorie ca descoperitorul uneia dintre cele mai mari comori romane. Tezaurul Hoxne se află astăzi expus la British Museum din Londra, unde vizitatorii pot admira opulența și finețea artefactelor romane târzii și pot reflecta la povestea norocului care a transformat o căutare banală într-o descoperire arheologică de excepție.

3. Comoara navei „Nuestra Señora de Atocha” (Atlantic, descoperită în 1985)

Printre comorile legendare ale marilor oceane, galeonul spaniol Atocha ocupă un loc special. Scufundată în 1622 lângă Florida Keys de un uragan, încărcătura navei a rămas pierdută pe fundul mării timp de 363 de ani. Vânată de nenumărați scafandri și visători, Atocha a fost în cele din urmă descoperită pe 20 iulie 1985 de către faimosul vânător de comori Mel Fisher, după o căutare epuizantă de peste 16 ani.

Descoperirea a fost epopeică: epava conținea o comoară estimată la circa $400 de milioane, incluzând 40 de tone de argint (monede și lingouri), 125 de bare și discuri de aur, 20 de tunuri de bronz și aproximativ 70 de livre de smaralde columbiene neșlefuite, de o calitate rară Printre piesele celebre recuperate se numără un „lanț al banilor” din aur, lung cât să atârne până la brâu, pe care Mel Fisher însuși l-a purtat mândru la show-ul lui Johnny Carson – lanț evaluat la $100.000. 

Comoara Atocha a intrat în Cartea Recordurilor Guinness ca cea mai valoroasă comoară recuperată de pe fundul mării. Nu a fost însă ușor: după descoperire, a urmat o luptă juridică intensă între Fisher și statul Florida, care revendica o parte din comoară. În cele din urmă, Curtea Supremă a SUA a dat dreptate lui Mel Fisher, permițându-i să păstreze comoara. O parte din artefacte au fost vândute colecționarilor, însă multe dintre cele mai frumoase piese (inclusiv faimosul lanț de aur și numeroase monede și bijuterii) sunt expuse astăzi la Muzeul Maritim Mel Fisher din Key West, Florida, fondat de familia sa.

Povestea Atocha îmbină aventură, tragedie (trei membri ai echipei și chiar fiul lui Fisher și-au pierdut viața în anii de căutare) și triumf, ilustrând perseverența legendară a celor ce caută comori ascunse. Mel Fisher începea fiecare zi spunând echipei sale „Today’s the day!” („Astăzi e ziua cea mare!”) – și într-o zi de iulie 1985, chiar a fost.

4. Comoara „Black Swan” – galeonul spaniol scufundat (descoperită în 2007)

În mai 2007, compania americană Odyssey Marine Exploration a anunțat recuperarea unei uriașe comori submarine dintr-un loc secret din Atlantic, sub numele de cod „Black Swan”. Era vorba de fapt de epava unui alt galeon spaniol, Nuestra Señora de las Mercedes, scufundat în 1804 de britanici în largul Portugaliei.

 Comoara adusă la suprafață consta în aproximativ 594.000 de monede din aur și argint (circa 17 tone de monede) și alte artefacte, evaluate la vreo $500 de milioane – una dintre cele mai mari valori recuperate vreodată dintr-o epavă. Bucuria descoperitorilor de la Odyssey a fost însă de scurtă durată. Guvernul Spaniei a revendicat în instanță întregul tezaur, argumentând că Mercedes a fost un vas de război spaniol și, ca atare, bunurile de la bord aparțin statului spaniol și moștenitorilor legal recunoscuți ai celor 250 de membri ai echipajului pieriți odată cu nava.

După un proces intens urmărit de presa internațională, justiția americană a dat câștig de cauză Spaniei în 2012: Odyssey a fost obligată să returneze întreaga comoară, care a fost transportată sub escortă militară și predată autorităților spaniole. Astfel, munții de monede – majoritatea piese din secolul al XVIII-lea, multe bătute în America de Sud (Lima, Peru) – au ajuns înapoi pe pământ spaniol, spre satisfacția spaniolilor și dezamăgirea echipei Odyssey.

Aceasta a fost, practic, falimentată moral și financiar de pierderea comorii, după ani de muncă de recuperare. Astăzi, monedele recuperate (cele mai multe perfect conservate după două secole sub apă) sunt deținute de statul spaniol, unele fiind expuse în muzee, iar altele păstrate în tezaurul național. Cazul „Black Swan” rămâne un exemplu celebru al disputei legale pentru comori și al dilemelor legate de patrimoniul cultural subacvatic: cine are dreptul la aurul îngropat – cel care îl descoperă sau urmașii de drept ai celor care l-au pierdut?

5. Tezaurul monetar „Saddle Ridge” (California, SUA – descoperit în 2013)

Uneori, marile comori nu provin din antichitate, ci chiar din epoci mai recente, și se găsesc în cele mai banale contexte. Un exemplu de manual este tezaurul Saddle Ridge, descoperit în 2013 de un cuplu din California de Nord. Cei doi soți (identificați public doar ca John și Mary, dorind să rămână anonimi) își plimbau câinele pe proprietatea lor când au zărit ceva strălucind parțial îngropat sub un copac. Săpând, au scos la iveală o cutie metalică ruginită plină cu monede de aur. Revenind cu un detector de metale și un hârleț, au mai găsit încă șapte cutii similare în aceeași zonă.

În total, au adunat 1.427 de monede de aur americane, emise între 1847 și 1894, majoritatea monede de $20 double eagle din perioada febrei aurului din California. Monedele erau într-o stare excepțional de bună, multe necirculate, ceea ce le-a conferit o valoare numismatică uriașă. Valoarea nominală a întregului tezaur era de doar $27.980, însă valoarea de piață a fost estimată la aproximativ $10 milioane, făcând din el cea mai mare descoperire de monede de aur din istoria SUA.

Povestea a făcut senzație în presa americană – în parte și datorită misterului: cine a îngropat atâția bani și de ce nu i-a mai recuperat? (Unii au speculat că ar fi fost vorba de banii furați într-un jaf celebru din 1901 de la Monetăria din San Francisco, însă autoritățile au infirmat legătura.) Cuplul a predat monedele spre evaluare unei firme de numismatică și, neexistând niciun reclamant legal sau lege care să-i oblige să cedeze comoara, a putut păstra integral tezaurul.

Ei au scos la vânzare majoritatea monedelor prin licitații și online, păstrând totodată câteva exemplare ca amintire. Astfel, niște oameni obișnuiți, plimbându-și câinele, au devenit milionari peste noapte, într-o poveste care dovedește că mai există comori ascunse chiar sub picioarele noastre, așteptând să fie găsite. Firește, după mediatizarea cazului, proprietatea lor a trebuit ținută secretă, de teama puhoiului de vânători de comori care ar fi invadat zona – cei doi luând măsuri serioase de a-și proteja identitatea și locuința.

Tezaurul Saddle Ridge rămâne un exemplu emblematic de noroc chior și a alimentat o nouă febră a aurului în rândul amatorilor de detectoare de metale din America.

Concluzie: Aurul, istoria ascunsă și fascinația eternă

De la galbenii îngropați de daci sub rădăcina unui copac, la monedele uitate într-o cutie de metal și la cargouri întregi de aur și argint pierdute pe fundul oceanului, comoara are un loc aparte în imaginarul umanității. Aceste povești reale despre comori de aur descoperite – fie în România, fie aiurea în lume – ne arată că uneori istoria ascunsă în pământ poate ieși la iveală pe neașteptate. Fascinația umană pentru aur pare să nu aibă sfârșit: strălucirea metalului prețios a provocat atât goana după aur, cât și războaie, aventuri și expediții periculoase.

Însă dincolo de valoarea materială, fiecare astfel de comoară ne oferă o fereastră către trecut. Obiectele dezgropate ne spun povești despre oamenii care le-au strâns și ascuns: despre bogăția și meșteșugul unor civilizații apuse, despre teama în fața invaziilor (când tezaurele erau ascunse în grabă), despre visul de a lăsa ceva în urmă.

Fiecare descoperire devine o lecție de istorie și, uneori, o lecție de viață – unii descoperitori și-au schimbat soarta în bine, alții au avut de înfruntat procese sau chiar blesteme legendare.

Cert este că, atâta timp cât va exista un colț neexplorat, visul de a găsi o comoară va rămâne viu. Aurul ascuns în pământ continuă să ne cheme, șoptind promisiunea bogăției și a misterului, iar noi vom continua să-l căutăm, cu speranța că într-o bună zi vom striga și noi, asemeni lui Mel Fisher: “Today’s the day!” – astăzi e ziua în care vom găsi comoara. :)...