Analiză experți : prețul aurului rămâne deocamdată stabil
Aurul și argintul au intrat în 2026 pe un val fulminant: metalul galben a atins maxime istorice (≈$5.600/oz în ianuarie) după un salt de ~18% în doar o lună, dublându-și practic valoarea într-un an. Însă, brusc, pe final de ianuarie prețul s-a corectat masiv și apoi s-a stabilizat în jurul valorilor curente. Pe ansamblu, analiza tehnică sugerează că aurul este într-o fază de consolidare pe un trend ascendent, cuprins între ~$4.680–4.650 dolari pe uncie și rezistență la ~$4.900–5.000. Ca atare, corecțiile temporare pe aceste niveluri se văd mai degrabă ca oportunități de cumpărare decât semne de prăbușire a pieței aurului. Să vedem ce spun experții și indicatorii tehnici.
Publicat de Echipa GoldBars.ro în data de 07.02.2026
Prețul aurului se stabilizează la 7 februarie 2026 după corecție – analiza GoldBars.ro

Cauzele corecției și premisele stabilizării prețului aurului

Pe 30–31 ianuarie, piața aurului a intrat într-o corecție fulgerătoare.

Sursa goldbars.ro

Câteva cauze care s-au combinat:

  • Poziții speculative și lichidări forțate:

    Când prețul aurului a atins niveluri istorice, mulți investitori au pariat că va continua să crească. Aceste pariuri se numesc „poziții speculative” și sunt făcute adesea prin instrumente financiare numite futures sau ETF-uri – adică nu cumperi efectiv aur, ci mizezi pe faptul că prețul lui va urca.

    Problema apare când prețul începe să scadă brusc. Bursele cer atunci investitorilor să aducă mai mulți bani ca garanție (așa-numitele „margin call-uri”). Mulți nu au avut acești bani la îndemână, așa că au fost nevoiți să vândă rapid – ceea ce a împins prețul și mai jos. A fost un efect de domino: o vânzare a tras după ea alte vânzări.

    Așa s-a ajuns ca aurul, care crescuse spectaculos cu peste 100% într-un an, să piardă într-o singură zi peste 11%, iar argintul – și mai mult: 31%.

    Cu alte cuvinte, creșterea a fost prea abruptă, iar scăderea a fost pe măsură. Nimic nu urcă la nesfârșit fără oprire – iar piața și-a luat o pauză bruscă, forțată de realitate.

  • Nominalizarea lui Kevin Warsh la șefia Fed: Cel mai semnificativ catalizator a fost vestea că președintele SUA l-a nominalizat pe Kevin Warsh pentru a prelua conducerea Fed (după expirarea mandatului lui Jerome Powell în mai 2026). Anunțul a fost făcut pe 30 ianuarie și a provocat haos pe burse. 

    De ce a contat atât de mult numirea lui Kevin Warsh la conducerea Fed și cum a influențat prețul aurului?

    Aurul a început să scadă brusc în momentul în care piețele au aflat că viitorul șef al băncii centrale americane (Fed) ar putea fi Kevin Warsh.

    De ce a fost atât de important?

    Pentru că Warsh este cunoscut ca fiind mai dur când vine vorba de controlul inflației – adică preferă politici monetare stricte, cu dobânzi mai mari și mai puțină „relaxare” financiară. În termeni financiari, se spune că este un „hawk”, adică un lider monetar care nu e prietenos cu tipărirea de bani ieftini.

    Iar aurul, ca activ care nu oferă dobândă, are de suferit atunci când dobânzile cresc sau se așteaptă să crească. De aceea, imediat după această veste, dolarul s-a întărit, investitorii s-au mai liniștit în privința inflației și cererea pentru aur a scăzut. Rezultatul: o corecție abruptă de preț.

    Ce face, de fapt, președintele Fed și de ce mișcă piețele?

    Președintele Rezervei Federale (Fed) este una dintre cele mai influente persoane din lume în materie de bani. El (sau ea) decide, alături de un comitet, cum vor evolua dobânzile în SUA – iar aceste decizii au efecte în lanț asupra creditelor, investițiilor, inflației și chiar cursului valutar.

    Când un nou lider preia funcția, piețele nu știu exact ce va urma: va relaxa politica și va stimula economia cu dobânzi mici (ceea ce susține aurul)? Sau va fi sever și va urca dobânzile ca să combată inflația (ceea ce dăunează aurului)?

    Tocmai această incertitudine produce, de obicei, volatilitate. S-a întâmplat și în trecut:

    • în 2006, când Alan Greenspan  a fost înlocuit de Ben Shalom Bernanke;

    • în 2014, la trecerea de la Bernanke la Janet Louise Yellen;

    • în 2018, când Jerome Hayden Powell a preluat șefia Fed.

    De multe ori, aurul a crescut ulterior, tocmai pentru că investitorii preferă siguranța în perioadele de tranziție.

    În cazul lui Warsh, piețele sperau că Fed va continua să țină dobânzile jos. Dar el are reputația unui economist serios, atent la inflație, și apropiat de politica fiscală a guvernului. Iar când speranțele pieței s-au spulberat, aurul a scăzut brusc – pentru că a pierdut o parte din motivul pentru care urcase atât de repede înainte.

Practic, un val de lichidări masive și speculații inverse a pulverizat câștigurile recente.

Ce înseamnă că aurul și argintul „s-au prăbușit” după ce atinseseră maxime istorice?

După ce au crescut spectaculos, aurul și argintul au trecut printr-o corecție puternică la final de ianuarie. Mulți investitori care sperau că prețurile vor continua să urce au început să vândă în masă — fie de teamă, fie obligați de condițiile pieței. Aceste vânzări forțate se numesc lichidări masive și pot fi declanșate de scăderi rapide de preț. În același timp, alți investitori au pariat invers — adică au speculat că prețurile vor cădea — și asta a grăbit prăbușirea.

Două dintre cele mai mari fonduri care investesc în aur și argint au înregistrat pierderi record:

  • GLD (SPDR Gold Trust), cel mai cunoscut fond ETF de aur, a scăzut cu aproape 13% într-o singură zi – cea mai mare cădere din istoria sa.

  • SLV (iShares Silver Trust), fondul echivalent pe argint, a pierdut chiar mai mult: 34% într-o singură zi.

Dar e important să înțelegem că aceste scăderi nu au șters toate câștigurile dinainte.

De exemplu:

  • până în 30 ianuarie, argintul crescuse cu 62% în 2026; după cădere, mai rămăsese cu un plus de 6%.

  • aurul urcase cu 25%, iar după corecție rămânea cu un câștig de 9%.

Cu alte cuvinte, o parte bună din creștere s-a evaporat rapid, dar nu toată.

Această evoluție este tipică pentru ceea ce analiștii numesc „blow-off top” — o expresie care descrie o urcare bruscă și exagerată a prețului, urmată de o cădere la fel de rapidă. E un fenomen clasic în piețele speculative: optimismul extrem e urmat de panică și vânzări în lanț.

Alte exemple celebre de „blow-off top” – când piețele urcă prea repede și cad la fel de abrupt

Aurul în 2011
După criza financiară din 2008, prețul aurului a crescut constant, ajungând în septembrie 2011 la un record de aproximativ 1.920 USD/uncie. Investitorii se temeau de inflație și instabilitate economică globală, așa că mulți s-au refugiat în aur. Dar când temerile s-au mai calmat, iar economia americană a început să dea semne de revenire, aurul s-a stabilizat. În doar doi ani, prețul a căzut sub 1.200 USD, ștergând peste 35% din valoare. Faza de entuziasm a fost urmată de o corecție brutală – un blow-off top clasic.

Bitcoin în 2021
În aprilie 2021, Bitcoin a atins un vârf istoric de peste 63.000 USD, alimentat de entuziasm, social media și intrarea unor jucători mari pe piață. Însă în câteva săptămâni, criptomoneda a pierdut peste 50%, coborând spre 30.000 USD. Mișcarea a fost provocată de temeri privind reglementările, interdicțiile din China și retrageri de profit masive. A fost o lecție dură despre cât de rapid se poate evapora câștigul într-un context speculativ.

Argintul în 1980
Un alt exemplu este explozia prețului argintului la începutul anilor ’80, când frații Hunt au încercat să controleze piața. Argintul a urcat de la 11 USD la 50 USD într-un timp scurt. Apoi, când autoritățile au intervenit și au limitat tranzacțiile speculative, prețul s-a prăbușit în câteva zile. De la euforie la panică, în timp record.

Concluzia?
Când vedem o creștere accelerată, susținută mai ales de emoție și poziții speculative, trebuie să fim conștienți că vine la pachet cu corecții. Nimic nu urcă pentru totdeauna, iar piețele ne amintesc mereu asta, cu fiecare corecție dureroasă. „Blow-off top”-urile sunt parte din ciclul normal al pieței – doar că rareori par normale când te afli în mijlocul lor.

Ce spun analiștii: aurul s-a oprit din urcușul abrupt, dar nu dă semne că se va prăbuși din nou

După creșterile puternice urmate de scăderi abrupte, piața aurului pare să se fi liniștit.

Analiștii spun că prețul „s-a așezat” într-o zonă de echilibru – nu mai urcă puternic, dar nici nu cade.

Prețul pare să se miște lateral (așa-numita fază „sideways”), adică oscilează într-un interval relativ stabil. Asta arată că investitorii așteaptă un nou semnal clar: fie pentru a cumpăra din nou, fie pentru a sta deoparte.

Cum interpretează analiștii graficele: Ce înseamnă acești indicatori.

Ce sunt indicatorii tehnici?

Indicatorii tehnici sunt instrumente matematice folosite pe grafice pentru a înțelege cum se mișcă prețul unui activ (aur, argint, acțiuni etc.). Acești indicatori îi ajută pe analiști să vadă dacă urmează o creștere, o scădere sau o pauză în piață.

Iată ce spun indicatorii tehnici principali despre aur în prezent:

  1. Ichimoku Cloud – Trendul pe termen lung rămâne pozitiv; prețul este aproape de zona de suport, ceea ce sugerează consolidare, nu inversare.

  2. Fibonacci – Nivelurile de retragere indică suport activ în jur de 4.650–4.700 USD; cumpărătorii par să reintre în piață aici.

  3. Murrey Math – Aurul se află între două praguri importante: suport la 4.700 USD și rezistență la 5.000 USD.Pasionații de modele matematice le pot gasi pe link uri.

Pe ansamblu: indicatorii sugerează o perioadă de consolidare, dar fără semne clare de slăbiciune. Piața așteaptă o confirmare înainte de o nouă direcție.

Concluzia tehnicienilor: dacă prețul rămâne peste 4.650 USD, trendul pe termen mediu rămâne ascendent. Scăderile temporare sunt mai degrabă oportunități de cumpărare, nu semne că „se prăbușește” piața.

Ce spun băncile și marile firme de analiză

Dincolo de grafice, analiștii fundamentali – cei care privesc economia în ansamblu – rămân optimiști.
JP Morgan spune clar: „Suntem convinși de aur pe termen mediu.” Asta pentru că multe fonduri mari încep să investească tot mai mult în active reale, cum e aurul.
UBS susține aceeași idee: aurul rămâne o parte solidă dintr-un portofoliu echilibrat.
Goldman Sachs a urcat recent estimarea pentru prețul aurului în 2026 la 5.400 USD/uncie, motivând cu achizițiile continue făcute de investitori și bănci centrale.

Pe scurt:

  • Aurul s-a stabilizat și nu mai crește haotic.

  • Indicatorii tehnici arată o fază de așteptare, nu de panică.

  • Marile bănci și analiștii spun că prețul ar putea continua să crească în timp.

  • Nivelurile cheie sunt 4.650 USD (suport) și 5.000 USD (rezistență).

  • Dacă piața rămâne peste aceste praguri, tendința rămâne pozitivă.

.

Evoluția ETF-urilor pe regiuni și cifre relevante

Ceea ce este și mai iInteresant, fluxurile la ETF-urile de aur au continuat și după corecție.

Datele World Gold Council pe ianuarie 2026 arată intrări record în toate regiunile: aproximativ US$7 miliarde în SUA (în principal ETF-uri din NYSE), US$10 miliarde în Asia (în special Hong Kong și India) și US$2 miliarde în Europa.

Aceste cifre reflectă tendința că investitorii din SUA și Asia au fost cei mai activi cumpărători, iar europenii, deși într-o măsură mai mică, au continuat să se orienteze spre aur. Nivelul absolut al activelor ETF globale a ajuns la ~US$669 miliarde, iar rezervele totale au urcat la 4.145 tone.

Faptul că investitorii au continuat să cumpere aur prin fonduri ETF chiar și după scădere arată un lucru clar: încrederea în aur rămâne puternică.

Chiar dacă prețul a căzut brusc, mulți au văzut în această corecție o oportunitate, nu un pericol. Mai exact, nu au fugit din piață – ci dimpotrivă, au profitat să cumpere mai ieftin.

Acest comportament sugerează că aurul este văzut în continuare ca o protecție pe termen lung, indiferent de fluctuațiile pe termen scurt. E un semnal pozitiv pentru stabilitatea pieței.

Care este perspectiva pe termen scurt după această stabilizare?

Majoritatea analiștilor rămân optimiști pe termen mediu.

Menținerea aurului peste nivelurile cheie de suport tehnic (≈$4.650–4.700) ar semnala că trendul ascendent continuă. Analiștii instituționali (Wells Fargo, JPMorgan, UBS etc.) au ridicat previziunile pentru finele lui 2026 peste $6.000/oz, pe fondul politicilor globale incerte și continuării cumpărărilor de aur. Corecțiile actuale sunt privite de mulți ca oportunități de intrare, iar strategii recomandă vigilență dar păstrarea unei poziții bullish fundamentate pe factori macro. În concluzie, deși stabilizarea curentă poate părea calmă, fundamentale solide sugerează că aurul rămâne un activ atractiv pe termen lung.

Hotelul Grand Emperor din Macao a decis să vândă pardoseala „ornamentată” cu lingouri de aur.

Un episod savuros arată cât de departe a ajuns febra aurului: un hotel de lux din Macao a decis să-și vândă podeaua... la propriu. Lobby-ul Grand Emperor era faimos pentru „drumul de aur” – lingouri din aur adevărat montate sub un strat de sticlă, ca decor.

În februarie 2026, hotelul a spus: „e momentul potrivit” și a scos la vânzare lingourile.

Ce a urmat? Podeaua s-a transformat rapid în bani lichizi, profitând de prețul ridicat al aurului. O decizie practică, dar și simbolică: când cotațiile sunt sus, chiar și luxul devine monedă de schimb.

Povestea ne amintește un adevăr simplu: aurul nu e doar activ financiar. E real, fizic, valoros. Și dacă prețul crește destul, poate fi vândut – la propriu – chiar și „de sub tălpi”.

Concluzie: consolidare cu fundamente solide

Pe 7 februarie 2026, aurul pare să-și fi găsit un echilibru temporar după corecția bruscă. Tehnic, ne aflăm într-o perioadă de consolidare – fluctuații în jurul a câtorva procente, fără o direcție clară – dar tendința pe termen mediu rămâne ascendentă atâta vreme cât nu se pierd suporturile cheie menționate.

Fundamentele pieței aurului sunt în continuare robuste: cererea rămâne ridicată, iar așteptările de reducere a dobânzilor (pe măsură ce inflația se atenuează) păstrează dobânda reală scăzută, un mediu favorabil metalelor prețioase.

Un indiciu solid vine chiar de la fluxurile ETF: WGC raportează că ETF-urile globale de aur au continuat să atragă intrări nete, ducând activele la niveluri istorice. În plus, analiști importanți precum JPMorgan și UBS rămân bullish și sfătuiesc menținerea unor alocări la aur ca protecție.

În concluzie, corecția puternică de la sfârșitul lui ianuarie pare mai degrabă un „reset” tehnic decât începutul sfârșitului raliului actual. Aurul se consolidează în acest moment, pregătindu-se pentru eventuale noi recorduri, susținut de condiții fundamentale sănătoase.

Întrebări frecvente 

1. De ce a urcat atât de puternic aurul la începutul lui 2026? Creșterea a fost determinată de un cumul de factori: băncile centrale (mai ales din Asia) și investitorii instituționali au cumpărat masiv aur, perceput ca refugiu în fața riscurilor geopolitice și economice. Un alt motor a fost relaxarea politicii monetare americane și slăbirea dolarului, care au făcut aurul mai atractiv. ETF-urile de aur au atras intrări record, iar cererea pentru active reale a fost în creștere.

2. Ce a provocat corecția abruptă de la sfârșitul lui ianuarie? Corecția s-a datorat în principal lichidării pozițiilor speculative și știrii surprinzătoare legate de Fed. Investitorii care pariaseră pe continuarea majorării rapide a prețului au fost forțați să vândă când CME Group a mărit marjele de garanție, declanșând vânzări automate. În plus, numirea lui Kevin Warsh ca viitor șef al Fed (perceput ca mai „duri” în politică monetară) a făcut dolarul mai puternic și a temperat cererea de aur.

3. Cine este Kevin Warsh și de ce contează decizia privind Fed? Kevin Warsh este un economist american, fost membru în Boardul Fed (2006–2011) și fost consilier al președintelui Bush. În 2026 a fost numit de noua administrație președinte al Fed (în locul lui Jerome Powell). Fed-ul, prin șeful său, stabilește ratele dobânzilor și orientările inflației. Modificările la vârful băncii centrale influențează așteptările de politică monetară. De-a lungul istoriei, fiecare schimbare de conducere Fed (de ex. Greenspan→Bernanke, Bernanke→Yellen, Yellen→Powell) a adus volatilitate pe piețe, deoarece investitorii nu știu inițial ce strategie va urma noul președinte.

4. Ce înseamnă conceptele Ichimoku Cloud, retragerile Fibonacci și Murrey Math? Sunt indicatori tehnici utilizați de analiști de piață:

  • Ichimoku Cloud este un sistem de linii care formează pe grafic un „nor” din linii mobile. El arată suporturi și rezistențe dinamice. Prețul deasupra norului semnalează de obicei un trend ascendent, iar sub nor un trend descendent (semnal de modificare a trendului).

  • Retragerile Fibonacci folosesc proporții matematice (38,2%; 50%; 61,8%) aplicate la mișcările anterioare de preț. Aceste niveluri marchează posibile zone de inversare sau consolidare ale prețului. De exemplu, în recenta corecție aurul a găsit sprijin în zona retragerii de 61,8% din impulsul anterior.

  • Murrey Math este un model care împarte creșterea prețului în 8 segmente orizontale [0/8]…[8/8] (inspirat de teoriile lui W.D. Gann). Nivelurile [0/8], [4/8], [8/8] sunt considerate cele mai puternice niveluri de suport/rezistență. Analiștii folosesc acest sistem pentru a estima unde ar putea fi obstacole la avansuri sau suport la corecții.

5. Care este perspectiva pe termen scurt după această stabilizare? Majoritatea analiștilor rămân optimiști pe termen mediu. Menținerea aurului peste nivelurile cheie de suport tehnic (≈$4.650–4.700) ar semnala că trendul ascendent continuă. Analiștii instituționali (Wells Fargo, JPMorgan, UBS etc.) au ridicat previziunile pentru finele lui 2026 peste $6.000/oz, pe fondul politicilor globale incerte și continuării cumpărărilor de aur. Corecțiile actuale sunt privite de mulți ca oportunități de intrare. Strategii spun că e bine să fim atenți, dar să nu renunțăm la încrederea în aur, pentru că fundamentele economice importante încă susțin creșterea lui. În concluzie, deși stabilizarea curentă poate părea calmă, fundamentale solide sugerează că aurul rămâne un activ atractiv pe termen lung.

Disclaimer: Informațiile din acest articol au scop informativ și nu constituie recomandări financiare. Investițiile în metale prețioase implică riscuri, iar deciziile de plasament ar trebui luate după o analiză personală și, dacă este cazul, cu consultarea unui specialist financiar.