Febra litiului: de la metal obscur la element-cheie al economiei moderne

Acum doar un deceniu, litiul era un element cunoscut mai mult de chimiști și producătorii de sticlă sau medicamente (sărurile de litiu se folosesc în tratamentul tulburării bipolare).

Abia în ultimii ani litiul a devenit vedeta industriei auto și energetice, datorită bateriilor litiu-ion care alimentează totul: de la smartphone-ul și laptopul tău, până la mașinile electrice și sistemele de stocare a energiei din fermele solare/eoliene. Această cerere nouă a transformat litiul într-o marfă strategică.

Între 2010 și 2020, consumul global de litiu a crescut moderat, dar după 2020 a accelerat masiv – se estimează că doar în 2025 cererea atinge ~1,2 milioane tone carbonat de litiu echivalent, cu ~30% mai mult decât media anilor 2010. Guvernele au început să numească litiul “material critic” pentru securitatea națională (fără litiu, nu poți produce baterii, deci e vulnerabilitate).

Această “febră a litiului” a dus la un boom investițional: companiile miniere au căutat zăcăminte de litiu peste tot în lume, de la deșerturile din Chile și Australia, până la zone neașteptate precum Serbia sau Carolina de Nord.

În 2021-2022, prețul litiului (hidroxid sau carbonat de litiu, formele tranzacționate) a crescut de 5-6 ori, atingând maxime istorice. Investitorii au început să cumpere acțiuni la companii de litiu, să finanțeze junior miners (exploratori), iar statele și-au anunțat cu surle și trâmbițe propriile descoperiri de zăcăminte.

Un exemplu: în februarie 2023, India a dezvăluit prima sa descoperire majoră de litiu – 5,9 milioane tone resurse inferate în regiunea Jammu-Kashmir. Aceasta plasează India direct pe harta resurselor, potențial ca al 7-lea deținător ca mărime.

Știrea a fost primită cu entuziasm (India importa 100% din litiul pentru baterii, deci a găsi acasă e un ”big deal”). Alt exemplu și mai spectaculos: în septembrie 2023, cercetătorii au anunțat că într-un crater vulcanic la granița Nevada-Oregon ar putea exista cea mai mare rezervă de litiu din lume – estimări între 20 și 40 de milioane tone, cu un posibil maxim de 120 milioane tone!

Practic, un singur zăcământ (Thacker Pass/McDermitt Caldera) ar putea rivaliza cu tot ce știm în Bolivia (Salar Uyuni) ca mărime. Astfel de anunțuri au alimentat “goana după litiu”.

Însă ca și în goana după aur din secolul XIX, febra vine cu exuberanță și risc de suprainvestiție. Companiile s-au grăbit să deschidă mine și să mărească producția.

Rezultatul? În 2023-2024 am asistat la un surplus temporar de litiu pe piață, pe măsură ce noile proiecte au început să livreze. După ce a atins un vârf la început de 2022, prețul carbonatului de litiu a început să coboare.

Prăbușirea prețurilor în 2025: de la penurie la suprasaturație

Anul 2025 a debutat cu o surpriză neplăcută pentru entuziaștii litiului: prețurile au continuat tendința descendentă din 2024, ajungând la cel mai scăzut nivel din ultimii 4 aniinvestingnews.com. Spre sfârșitul lui Q2 2025, carbonatul de litiu scăzuse sub 8.500 $/tonă, în condițiile în care atinsese peste 80.000 $/tonă la apogeul din 2022. Practic, o prăbușire de ~80-85% de la vârf demonstrat că nu e deloc un “metal prețios” stabil, ci o marfă ciclică, influențată puternic de dezechilibre temporare.

Prețurile sunt pe tonă

Sursa: Forbino.com

De ce au scăzut prețurile atât de mult? Pe scurt, legea cererii și ofertei. În goana după profit, producătorii au extras și rafinat cantități tot mai mari. Potrivit analiștilor Fastmarkets, oferta minieră globală de litiu a crescut cu ~22% doar în 2024, și se așteaptă creșteri similare de ~20% și în 2025 și 2026.

În cifre absolute, asta înseamnă sute de mii de tone noi care au lovit piața. China – un jucător major – și-a mărit extracția cu ~15% într-un an, dar mai ales a investit masiv în rafinarea concentratului importat (China controlează >50% din capacitatea globală de procesare litiu).

În plus, marile țări producătoare tradiționale, Australia și Chile, au crescut și ele outputul. Au intrat pe hartă și noi furnizori: Brazilia, Argentina (proiecte greenfield concretizate), chiar și zone din Africa (Zimbabwe, Mali) unde chinezii au investit în mine noi. Toată această expansiune  a ofertei a depășit creșterea cererii pe termen scurt. Fabricile de baterii și constructorii auto pur și simplu n-au putut consuma atât de mult litiu suplimentar instantaneu.

A apărut astfel un surplus temporar – depozitele s-au umplut, cumpărătorii finali au început să negocieze prețuri mai mici (știind că există destul stoc). Practic, piața de litiu, care fusese în deficit în 2021-2022, a alunecat într-un mic excedent în 2024-2025.

Iar când piața relativ mică a litiului trece de la ”strâmtă” la ”largă”, prețurile reacționează dramatic.

Un alt factor a fost și sentimentul: după euforia din 2021-2022, în 2023 investitorii au devenit precauți – semnele scăderii prețurilor i-au făcut să vândă acțiuni de litiu, să reducă stocurile (anticipând că vor putea cumpăra mai ieftin mai târziu). Astfel, unele companii de baterii și auto chiar au amânat să cumpere materie primă, folosind din stoc, punând și mai multă presiune pe prețuri.

Un expert Fastmarkets spunea în iunie 2025: “Industria litiului navighează un episod de complexitate – mult pesimism pe termen scurt, deși fundamentele pe termen lung rămân foarte puternice (”investingnews.com.)

Adică, ne confruntăm cu un paradox: toată lumea știe că vom avea nevoie de enorm de mult litiu în următorii 10-20 ani, dar astăzi, temporar, avem prea mult. E ca un dans: producătorii au accelerat înaintea ”dirijorului”, adică a cererii.

Un alt aspect: China a avut un rol dublu. Pe de o parte, a mărit capacitatea de extracție internă (sunt zone în Tibet și Sichuan cu zăcăminte de leuucit – minereu de litiu – ce au fost intens exploatate). Pe de altă parte, a inundat piața cu litiu rafinat ieftin provenit și din importuri (China importă minereu de litiu – spodumen – din Australia, îl rafinează și exportă hidroxid sau carbonate).

Spre exemplu, China a crescut în 2025 producția de hidroxid de litiu într-atât încât a devenit exportator net, punând presiune pe prețurile globale. Un analist menționa agresivitatea producătorilor chinezi în a extinde capacitatea – rezultând practic într-o supra-saturație temporară a pieței.

Consecințele scăderii prețurilor s-au simțit rapid: companiile miniere junior cu costuri mari au pus proiecte în stand-by (unele devin nefezabile economic la prețuri mult mai mici). De asemenea, unele mine existente (de ex. extracții din argile sau saline mai scumpe) și-au redus planurile de extracție.

E un ciclu tipic al materiilor prime: prețurile mari aduc investiții, care aduc supraproducție, care duce la prețuri mici, care reduc investițiile – până când cererea prinde iar din urmă oferta.

Perspective pe termen lung: litiul rămâne esențial, dar nu lipsit de provocări

Chiar dacă 2025 a fost un an de “aterizare forțată” pentru prețurile litiului, perspectivele pe termen lung nu s-au deteriorat fundamental.

Cererea de litiu este așteptată să continue să crească exponențial în următorul deceniu.

De ce? Pentru că electrificarea transportului este abia la început (în 2025, EV-urile reprezentau ~15% din vânzările auto globale; se estimează 40-50% până în 2030).

Fiecare baterie de mașină electrică conține între 5 și 15 kg de litiu (în funcție de chimie și mărimea bateriei).

De asemenea, proiectele de stocare staționară a energiei (baterii mega la nivel de rețea, pentru a stoca electricitate din solar/eolian) iau amploare – și majoritatea acestor sisteme folosesc tot tehnologii litiu-ion.

Mai adaugăm și cererea continuă din electronice de consum, care crește odată cu populația globală și nivelul de trai. Agenția Internațională a Energiei estimează că, pentru a atinge obiectivele de zero emisii nete până în 2050, cererea de litiu ar putea fi de peste 40 de ori mai mare în 2040 față de 2020.

Așadar, mega-trendul e intact. Ce-am trăit în 2025 a fost o corecție de ciclu: piața a avut nevoie să se recalibreze după un boom inițial prea fierbinte. Unii analiști (Goldman Sachs, de exemplu) consideră că prețul litiului va reveni pe creștere din a doua jumătate a deceniului, odată ce surplusul e absorbit și cererea și mai ridicată își spune cuvântul.

GS prognoza ~11.000 $/tonă în 2025 și ~13.000$ în 2026 pentru carbonat de litiu, în urcare față de minimul atins (ceea ce implică că 2025 ar fi fost punctul de jos).

Un alt factor important: geopolitica litiului.

Până recent, peste 60% din producția minieră provenea din doar trei țări: Australia, Chile și China. Dar acum intră jucători noi: Argentina vrea să devină #2 mondial, Brazilia și Canada își dezvoltă rezervele, SUA investesc în proiecte (Thacker Pass a primit undă verde, se construiește mină acolo, plus proiecte în Carolina de Nord etc.), iar în Europa, Serbia are un zăcământ mare (Jadar) pus on hold din motive de mediu, dar posibil reactivat.

Ba chiar și în România au existat discuții privind potențiale resurse (nu neapărat litiu, ci cobalt și grafit – alte materiale pentru baterii). Pe lângă state, companiile auto au început să facă parteneriate directe cu minele pentru a-și asigura supply (ex: Tesla cu minele din Australia și cu rezerve chineze, VW investind în mine, etc.).

Deci litiul a devenit un joc geopolitic și corporativ, nu doar o marfă oarecare.

Acest lucru înseamnă că, uneori, deciziile politice sau evenimentele (naționalizări, restricții la export, instabilitate în țări producătoare) pot crea volatilitate.

De exemplu, în 2023 Chile a anunțat planuri de naționalizare parțială a industriei litiului – investițiile noi acolo vor fi printr-o companie de stat parteneră, ceea ce creează unele incertitudini. Astfel de știri pot influența prețul litiului indiferent de balanța cerere-ofertă curentă.

Din perspectiva investițională, litiul nu se tranzacționează ca metal la fel de simplu ca aurul sau argintul (nu există o bursă globală lichidă de contracte futures standardizate de litiu – deși se fac pași în acea direcție).

Deci investitorii trebuie fie să cumpere acțiuni la companiile implicate (minele de litiu: Albemarle, SQM, Ganfeng, Tianqi etc., sau producători auto/ baterii), fie să investească în ETF-uri specializate (există ETF-uri “Battery metals” care includ litiu, cobalt, nichel), fie să cumpere direct produse financiare OTC cu suport pe litiu (mai rar).

Nu poți merge la un magazin să cumperi un “lingou de litiu” – nu există litiu de investiții fizic (în stare pură metalică litiul reacționează cu aerul și apa, deci ar fi oricum nepractic).

Deci investiția în litiu e mai abstractă, mai degrabă pariind pe lanțul economic al bateriilor.

Un atu al litiului e că, spre deosebire de aur, consumul îl face indisponibil: o baterie are o durată de viață, apoi se reciclează poate doar parțial (deși reciclarea bateriilor de EV devine o industrie, eficiența recuperării litiului nu e încă maximă). Astfel, mult litiu “dispare” temporar în produsele aflate în uz, deci nu revine imediat pe piață.

Asta creează un fel de stocare latentă a cererii – peste 8-10 ani, când generațiile actuale de baterii se uzează, vom avea și subiectul reutilizării litiului din ele, dar și necesitatea de a alimenta noi generații de vehicule cu litiu proaspăt.

În esență, litiul e într-o poziție unică: ”eroul neapreciat” al decarbonizării – toată lumea are nevoie de el, toată lumea vrea să-l securizeze, dar are și episoade când piața nu știe cum să-l prețuiască corect.

Pe viitor, provocarea e: poate fi substituit litiul?

Sunt cercetări pentru baterii alternative (sodiu-ion, magneziu-ion, solide etc.), însă în următorii 10 ani nimic nu pare să înlocuiască dominația litiu-ion la scară largă. Chiar și dacă apar alte chimii, litiul are un avans enorm și economii de scară deja. Deci e de așteptat că va rămâne “benzina” erei electrice pentru cel puțin un deceniu, dacă nu mai mult.

Pentru investitori, povestea litiului oferă două lecții: (1) chiar și cele mai hot trenduri pot avea corecții severe – ceea ce am văzut în 2025; (2) trendul de bază, electrificarea, e robust, deci oportunități pe termen lung există, dar trebuie abordate cu timing și diversificare.

Cine a investit pe vârful prețurilor din 2022 a suferit. Dar cine va intra pe prețurile minime din 2025 s-ar putea bucura de următorul ciclu de creștere (dacă se confirmă predicțiile de deficit din nou din 2027+).

E un dans între hype și realitate, ce face litiul o investiție volatilă, însă potențial remuneratoare pentru cei interesați și informați.

Disclaimer

Informațiile din acest articol au scop exclusiv educativ și informativ. Nu reprezintă recomandări financiare, comerciale sau de investiții. Datele și exemplele prezentate reflectă surse publice și pot suferi modificări în funcție de evoluțiile pieței.