Listarea la bursă este un proces prin care o companie își vinde o parte din acțiuni către publicul larg sau investitori instituționali, devenind astfel o entitate publică cu mii de co-proprietari.

Practic, firma trece de la acționariat restrâns (fondatori, investitori privați) la un acționariat diversificat și acțiuni tranzacționate liber pe piața bursieră.

Acest pas aduce companiei atât capital nou pentru dezvoltare, cât și obligația transparenței sporite – trebuie să raporteze regulat rezultatele financiare și să respecte reguli stricte ale pieței de capital.

De ce se listează companiile la bursă?

Pentru un antreprenor sau acționarii unei firme, listarea la bursă poate părea un pas intimidant, însă motivațiile sunt puternice.

Principalul beneficiu este accesul la capital substanțial: prin vânzarea de acțiuni în oferta publică inițială (IPO), compania poate atrage sume importante de bani pentru investiții, expansiune, noi produse sau achiziții.

În același timp, listarea aduce și o creștere a vizibilității și credibilității companiei – statutul de societate listată conferă notorietate și încredere sporită în ochii partenerilor de afaceri, ai băncilor și ai publicului.

Practic, firma “joacă în vitrină”, ceea ce poate ajuta la promovarea brandului său.

Un alt motiv este lichiditatea oferită acționarilor existenți.

Fondatorii și investitorii timpurii pot, odată cu listarea, să își valorifice o parte din dețineri (să își vândă o parte din acțiuni) într-un mod transparent și reglementat. Asta nu înseamnă neapărat că fondatorii “cashes out” complet – de cele mai multe ori ei rămân implicați, însă au ocazia să își diversifice averea și să lase piața să evalueze compania.

În plus, acțiunile listate pot fi folosite ulterior ca monedă de schimb în fuziuni și achiziții sau pentru a motiva angajații prin programe de stock options (acțiuni gratuite sau preferențiale pentru performanțe).

Nu în ultimul rând, listarea la bursă contribuie la transparentizarea și maturizarea companiei.

Din momentul în care devii companie publică, ești forțat să adopți standarde mai înalte de guvernanță corporativă, raportare financiară și comunicare cu investitorii.

Această disciplină poate îmbunătăți procesele interne și eficiența, pregătind terenul pentru o creștere sustenabilă pe termen lung.

Desigur, toate aceste avantaje vin cu un cost: expunerea la fluctuațiile pieței (prețul acțiunilor poate varia zilnic) și presiunea de a livra rezultate trimestriale bune.

Cu toate acestea, pentru multe companii beneficiile depășesc riscurile, motiv pentru care aleg calea pieței de capital.

Dar cum arată, mai exact, drumul de la idee la listare? Haideți să trecem în revistă etapele prin care o companie ajunge pe bursă.

Cum se listează o companie pe bursă? Etapele principale

Planificarea și pregătirea: Drumul spre bursă începe cu pregătiri ample. Compania își pune “casa în ordine” – își organizează situațiile financiare (de regulă trebuie audit pe ultimii 2-3 ani), își consolidează echipa de management și stabilește o poveste convingătoare pentru investitori.

Adesea, se apelează la consultanți și bănci de investiții care ghidează firma prin proces. În această fază, se decide ce procent din companie va fi vândut și se estimează o valoare (o evaluare preliminară). De asemenea, compania poate trece prin transformări interne: poate deveni societate pe acțiuni (dacă nu era deja), își îmbunătățește structura de guvernanță și se asigură că respectă cerințele de transparență impuse de bursă.

Documentația și aprobările: Un element central al listării este prospectul – un document stufos care descrie în detaliu afacerea, riscurile, situațiile financiare și condițiile ofertei de acțiuni.

Acest prospect trebuie aprobat de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) înainte ca acțiunile să poată fi oferite publicului. Tot în această etapă, Bursa de Valori București își dă acordul de principiu pentru admiterea la tranzacționare a companiei (verificând că firma îndeplinește criteriile de listare). E ca un examen pe care compania trebuie să îl treacă: autoritățile și piața analizează dacă este pregătită să devină “publică”.

Oferta Publică Inițială (IPO): După obținerea aprobărilor, urmează oferta efectivă. Compania (și eventual acționarii existenți care vând o parte din dețineri) anunță intervalul de preț la care vor fi vândute acțiunile și numărul de acțiuni disponibile.

Urmează un roadshow – prezentări către potențiali investitori instituționali, interviuri, webinarii – prin care conducerea încearcă să stârnească interesul și încrederea în afacere.

Investitorii de retail (publicul larg) au și ei ocazia să subscrie la acțiuni, de obicei prin intermediul brokerilor. Dacă cererea este mare, oferta se poate supersubscrie (mai multe cereri decât acțiuni disponibile), ceea ce e un semn bun pentru companie.

La finalul perioadei de subscriere, prețul final al acțiunilor este stabilit (în funcție de cerere) și alocarea se face către investitori.

Listarea și debutul pe bursă: Ziua cea mare sosește – acțiunile companiei încep să se tranzacționeze la bursă sub un simbol bursier (ticker) alocat.

De obicei, debutul este marcat de un eveniment oficial: reprezentanții companiei sună clopoțelul la deschiderea ședinței de tranzacționare, marcând intrarea oficială pe piață. În culise, asta înseamnă că acțiunile nou emise (sau vândute) apar în conturile celor care au subscris, și din acel moment oricine (prin intermediul bursei) poate cumpăra sau vinde acele acțiuni.

Prețul poate suferi fluctuații semnificative în prima zi – în funcție de entuziasmul sau prudența investitorilor, acțiunile pot să urce rapid peste prețul din IPO sau, dimpotrivă, să scadă dacă piața are rețineri.

Pentru companie, listarea nu este sfârșitul drumului, ci începutul unei noi etape: acum are obligații continue de raportare, iar evoluția acțiunilor sale va depinde de performanțele de business și de condițiile pieței.

Este important de menționat că nu toate listările se fac printr-un IPO clasic. Unele companii aleg să se listeze prin plasament privat (vânzând acțiuni întâi unui număr restrâns de investitori, apoi aduc acțiunile pe bursă) sau să intre pe o piață secundară cum este sistemul AeRO al BVB (dedicat companiilor mai mici).

Însă, indiferent de rută, rezultatul final este același: compania ajunge să aibă acțiuni tranzacționate public, ceea ce îi deschide noi oportunități de finanțare și creștere.

Exemple de companii românești listate recent

Piața de capital din România a cunoscut în ultimii ani câteva listări remarcabile, care ilustrează diversitatea companiilor ce ajung pe bursă.

Cel mai notabil exemplu este, desigur, Hidroelectrica (H2O) – gigantul producător de energie hidro, care s-a listat în iulie 2023. A fost o ofertă de proporții istorice: statul român a vândut ~20% din acțiuni către investitori, atrăgând circa 1.9 miliarde de euro (9.28 miliarde lei) în cel mai mare IPO realizat vreodată la Bursa de Valori București.

Listarea Hidroelectrica a plasat BVB pe harta burselor internaționale în 2023 (fiind chiar a patra cea mai mare ofertă publică din lume în acel an) și a adus peste 40.000 de investitori noi în acționariatul companiei.

Acțiunile H2O au debutat în forță și au devenit rapid cele mai tranzacționate de pe piață, contribuind la creșterea lichidității și interesului pentru bursa locală.

Un alt exemplu recent este One United Properties (ONE), un dezvoltator imobiliar fondat de antreprenori români. Compania s-a listat pe piața principală a BVB în iulie 2021, reușind să atragă circa 260 milioane lei în oferta sa și devenind rapid una dintre cele mai valoroase firme listate. De altfel, la scurt timp după listare, One United a intrat în top 10 companii de la BVB după capitalizarea bursieră, fiind a treia cea mai mare companie antreprenorială românească de pe piață.

Acest succes a demonstrat că nu doar marile companii de stat pot strânge bani pe bursă, ci și firme private din sectorul real estate, atunci când au o poveste de creștere convingătoare.

Trebuie menționat și exemplul UiPath, primul “unicorn” tech pornit din România, care însă a ales o altă cale: listarea pe bursa din New York (NYSE) în 2021.

Deși nu s-a listat la BVB, succesul UiPath – care a atras peste 1 miliard de dolari la IPO – a inspirat ecosistemul de startup-uri românești și a arătat că piețele internaționale sunt accesibile companiilor autohtone cu ambiții globale.

Alte listări notabile pe plan local au inclus companii precum Transport Trade Services (TTS) și Aquila în 2021, sau AROBS Transilvania Software pe piața AeRO tot în 2021. Fiecare astfel de debut aduce noutate și diversitate în piața de capital, oferind investitorilor oportunități noi de plasament și companiilor o cale de a-și finanța dezvoltarea.

Cum a ajuns aurul pe bursă? Istoria aurului pe piețele financiare

Aurul a fascinat omenirea timp de mii de ani – regii și imperiile și-au măsurat bogăția în aur, iar căutarea lui a declanșat goane legendare după comoară. De la monedele strălucitoare din antichitate până la lingourile păstrate în seifurile băncilor centrale, acest metal prețios a fost un simbol al valorii și puterii. Cu toate acestea, modul în care investitorii se raportează la aur s-a schimbat radical în epoca modernă.

Cum a evoluat rolul aurului de la a fi bază a sistemului monetar la a fi tranzacționat ca un activ financiar pe burse?

Pe scurt, cum a ajuns aurul să fie cumpărat și vândut cu un simplu click, ca o acțiune oarecare, deși rămâne același metal galben de care erau obsedate generațiile trecute?

Lingouri de aur, simbol tradițional al bogăției, tranzacționate astăzi și sub formă de instrumente financiare moderne.

Povestea aurului pe piețele financiare începe cu recunoașterea lui universală ca etalon de valoare.

Timp de secole, multe monede naționale au fost legate de aur – guvernele garantau că bancnotele puteau fi convertite într-o cantitate fixă de aur (așa-numitul etalon aur). În acea perioadă, aurul nu era tranzacționat liber pe piețe cum sunt acțiunile; prețul lui era fixat prin lege sau acorduri internaționale.

De exemplu, sub acordul Bretton Woods după al Doilea Război Mondial, uncia de aur avea un preț oficial de 35 de dolari și dolarul american era direct convertibil în aur pentru băncile centrale. Aurul era fundamentul sistemului financiar – “banii” din spatele banilor, dacă vreți.

Sfârșitul etalonului aur și liberalizarea prețului

Însă acest etalon aur a luat sfârșit în 1971, când președintele SUA Richard Nixon a anunțat suspendarea convertibilității dolarului în aur. Practic, a “închis fereastra de aur” și a lăsat prețul aurului să fie determinat de piață.

Acesta a fost un moment de cotitură: aurul a devenit o marfă liberă, cu preț fluctuant în funcție de cerere și ofertă, ca petrolul sau grâul.

Imediat după 1971, cotația aurului a început să crească volatil – în anii '70 a urcat de la 35$ până la peste 180$ uncia, atingând apoi un maxim istoric de ~850$ la începutul lui 1980 pe fondul inflației și instabilității geopolitice. Oamenii redescopereau aurul ca investiție de refugiu în vremuri tulburi, iar piețele au reacționat în consecință.

Aurul ca marfă: primele tranzacții financiare

Odată ce prețul aurului a fost lăsat liber, era nevoie de piețe și mecanisme de tranzacționare.

Londra, care fusese centrul comerțului cu aur de sute de ani, a reluat așa-numitul London Gold Fixing – un ritual zilnic în care marile bănci stabileau un preț de referință al aurului (tradiție începută încă din 1919).

Totuși, piața aurului s-a extins mult dincolo de un cerc restrâns de dealeri. În 1974, la New York, bursa de mărfuri COMEX a lansat primele contracte futures pe aur, marcând debutul aurului ca activ speculativ pe piețele financiare americane.

Acum investitorii puteau paria pe viitoarea evoluție a prețului aurului fără să dețină fizic metalul – o noutate care a adus atât oportunități, cât și riscuri.

În deceniile următoare, aurul a continuat să fie tranzacționat intens pe piețele globale. Prețul a avut suișuri și coborâșuri: a scăzut în anii '80-'90 pe fondul stabilizării economice și vânzărilor masive ale băncilor centrale, apoi a cunoscut un nou “bull market” după 2000, atingând apogeul în 2011 la peste 1.900$ uncia, pe fondul crizei financiare globale.

Investitorii au considerat mereu aurul un “activ de refugiu” – adică un loc unde îți protejezi averea când acțiunile sau alte investiții suferă. Iar statisticile confirmă încrederea: cererea globală de aur pentru investiții a crescut în medie cu ~10% pe an în ultimele două decenii.

Aurul are o proprietate unică: nu poate fi “tipărit” ”din nimic” precum monedele țărilor, ci trebuie extras din mină, deci oferta sa este limitată.

Acest aspect a făcut ca, pe termen lung, aurul să își mențină puterea de cumpărare mai bine decât multe monede care s-au devalorizat prin inflație.

Era ETF-urilor de aur: accesul facil la metalul prețios

O dezvoltare revoluționară în povestea aurului pe bursă a fost apariția ETF-urilor de aur (Exchange Traded Funds).

Acestea sunt fonduri listate la bursă care dețin aur fizic în seifuri și ale căror acțiuni pot fi cumpărate și vândute ca oricare altă acțiune.

Ideea a prins contur la începutul anilor 2000, din dorința de a face aurul mai ușor accesibil investitorilor obișnuiți.

Primul ETF pe aur din lume a fost lansat în 2003 pe Bursa din Australia (ASX), sub forma fondului Gold Bullion Securities, urmat la scurt timp de celebrul SPDR Gold Shares (GLD) în noiembrie 2004, pe bursa din New York.

GLD a fost primul ETF pe aur din SUA și primul ETF bazat pe o marfă fizică, marcând un moment de cotitură: dintr-odată, oricine putea investi în aur fără să cumpere efectiv lingouri sau monede, ci doar achiziționând unități de fond ce urmăresc prețul aurului.

Succesul acestor ETF-uri a fost uriaș.

În câțiva ani, fonduri precum GLD au acumulat zeci de miliarde de dolari în administrare, devenind unele dintre cele mai mari fonduri tranzacționate din lume. De ce sunt ele atât de populare? Pentru că rezolvă multe din problemele investirii tradiționale în aur: nu trebuie să te ocupi de depozitare și securitate (aurul este păstrat de custodele fondului, de obicei o bancă mare precum HSBC), poți cumpăra sau vinde oricând pe parcursul zilei de tranzacționare (lichiditate ridicată), iar costurile de administrare sunt relativ mici. Practic, printr-un ETF obții avantajele deținerii aurului fără bătăile de cap logistice. Desigur, există și un dezavantaj emoțional – nu mai ai efectiv aurul “în mână” – însă pentru majoritatea investitorilor instituționali și de retail, eficiența financiară primează.

Astăzi există numeroase ETF-uri și instrumente similare (ETC-uri) pe aur listate pe burse din toată lumea, de la New York și Londra până în Asia.

Chiar dacă la Bursa de Valori București nu există încă un ETF de aur dedicat, investitorii români pot oricum tranzacționa fonduri de aur de pe piețele internaționale prin intermediul brokerilor care le oferă acces la bursele externe.

Pe plan local, există și certificate index pe aur (de exemplu, simbol EBGLD1, emise de Erste Bank) care urmăresc prețul aurului, însă lichiditatea lor este redusă.

Mulți investitori preferă așadar fondurile mari de pe piețele externe, beneficiind de avantajele acestora.

Cum pot investi investitorii români în aur pe bursă?

Pentru cineva din România, există câteva modalități principale de a accesa aurul prin piețele financiare:

• ETF-uri de aur internaționale: Poți cumpăra unități la fonduri precum SPDR Gold Shares (GLD) sau iShares Gold Trust (IAU) pe piețele externe, folosind un broker care oferă acces la bursele globale. Multe platforme de tranzacționare folosite de investitorii români (inclusiv unele locale) permit achiziția acestor ETF-uri. Avantajul este că investiția minimă poate fi mică (practic prețul unei singure acțiuni de ~10-180$ în funcție de fond) și ai expunere directă la prețul aurului, cu lichiditate foarte bună.

• Acțiuni ale companiilor miniere aurifere: O abordare indirectă este să investești în companiile care produc aurul – de exemplu giganți minieri listați pe burse internaționale, precum Newmont, Barrick Gold, sau chiar să cumperi un ETF de companii miniere (precum VanEck Gold Miners ETF – GDX). Aceste acțiuni tind să urmeze evoluția aurului, deși pot fi influențate și de alți factori (costuri de producție, managementul companiei etc.).

• Instrumente derivate cu suport aur: Pentru investitorii sofisticați, există și posibilitatea de a tranzacționa contracte futures pe aur (pe bursele de mărfuri) sau contracte CFD prin intermediul unor platforme de trading. Acestea permit speculații pe termen scurt și levier, dar vin cu riscuri ridicate și nu sunt recomandate decât celor cu experiență avansată.

• Certificate sau fonduri locale: Pe piața românească, unele bănci sau societăți de administrare oferă certificate indexate pe aur sau fonduri de investiții deschise care includ aur în portofoliu. De exemplu, există fonduri mutuale locale care cumpără ETF-uri de aur în numele investitorilor, oferind astfel expunere indirectă la metalul prețios.

Important de subliniat: oricare dintre aceste căi necesită un cont deschis la un broker autorizat. Primul pas pentru a tranzacționa aur (sau orice alt activ) la bursă este să devii client al unui intermediar și să ai acces la platforma acestuia de tranzacționare.

Procesul e similar cu a cumpăra acțiuni obișnuite – depui bani în contul de brokeraj, cauți simbolul instrumentului dorit (de exemplu GLD pentru ETF-ul de aur) și plasezi un ordin de cumpărare.

În România, interesul pentru aur ca investiție a fost tradițional mai redus (sub 1% din populație investește direct în aur, conform estimărilor), însă crește constant pe măsură ce tot mai mulți oameni caută refugii împotriva inflației și diversificare pentru economii.

Băncile și dealerii au raportat creșteri ale vânzărilor de aur fizic și ale depozitelor de aur mai ales în ultimul an,  ultimii ani, semn că aurul revine în atenție.

Prin bursă, investiția în aur a devenit mai accesibilă ca oricând – nu ai nevoie decât de un telefon și de câteva sute de lei sau euro pentru a începe.

Concluzie

Aurul, acest metal străvechi care a alimentat atâtea vise și conflicte, și-a găsit locul și în lumea modernă a finanțelor. Drumul său “pe bursă” a însemnat trecerea de la palpabil la virtual, de la tezaur în visterie la simbol electronic pe un ecran de tranzacționare.

Astăzi, aurul servește același scop de bază ca dintotdeauna – acela de rezervă de valoare și asigurare în vremuri nesigure – însă instrumentele prin care ne raportăm la el s-au diversificat incredibil. Fie că alegi să ții o monedă de aur în palmă sau să ai câteva unități de ETF în contul de broker, legătura dintre investitor și strălucirea aurului rămâne puternică. În esență, aurul strălucește și în era digitală, adaptându-se piețelor moderne fără să își piardă aura de simbol al bogăției. Iar pentru investitori, lecția este că unele lucruri vechi pot căpăta forme noi, păstrându-și totodată relevanța prin vremuri schimbătoare.

Întrebări frecvente

• Ce înseamnă listarea unei companii la bursă?
  Listarea presupune ca o companie să își vândă public o parte din acțiuni, devenind astfel companie publică. Acțiunile sale ajung să fie tranzacționate pe o bursă, unde oricine le poate cumpăra sau vinde. În practică, acest proces se realizează de obicei printr-o ofertă publică inițială (IPO), în care firma emite acțiuni noi (sau acționarii existenți vând o parte din acțiuni) către investitori, conform unui prospect aprobat de autorități.

• Ce este un IPO (Ofertă Publică Inițială)? IPO este procedura prin care o companie aflată la prima sa listare oferă acțiuni spre vânzare publicului larg pentru prima dată. Practic, este momentul în care o companie “se deschide” către investitori, devenind publică. IPO-ul implică stabilirea unui preț de ofertă, distribuirea acțiunilor către investitori și apoi debutul la tranzacționare pe bursă. După IPO, compania capătă obligații de raportare și transparență ca societate listată.

• De ce ar alege o companie să se listeze la bursă?
  Principalele motive sunt accesul la capital (prin vânzarea de acțiuni strânge fonduri pentru dezvoltare), creșterea vizibilității și credibilității, lichiditate pentru acționarii existenți (care pot să își valorifice o parte din dețineri) și disciplină organizatorică sporită. Listarea poate accelera creșterea unei companii, dar implică și costuri și responsabilități suplimentare.

• Cum pot investi ca persoană fizică în aur, prin bursă?
  Cea mai la îndemână metodă este să cumperi un ETF pe aur – adică un fond de investiții tranzacționat la bursă care deține aur fizic. Astfel, poți cumpăra practic aur pe bursă la fel cum cumperi acțiuni, fără să trebuiască să depozitezi efectiv metalul. Alternativ, poți cumpăra acțiuni la companii din industria aurului (minerit, rafinare) sau poți tranzacționa contracte futures/derivate având aurul ca activ suport (dacă ai experiența necesară). Pentru oricare dintre aceste variante, ai nevoie de un cont la un broker care îți oferă acces la bursă.

• Este aurul o investiție sigură?
  Aurul este considerat un activ de refugiu și a avut, de-a lungul timpului, rezultate bune în perioade de criză sau inflație, păstrându-și valoarea. Totuși, ca orice investiție, nu este lipsit de riscuri – prețul aurului poate fi volatil pe termen scurt și nu oferă randament (dobândă, dividend) așa cum oferă obligațiunile sau acțiunile. Siguranța aurului provine din raritatea și acceptarea lui universală, dar investitorii ar trebui să îl abordeze ca parte a unui portofoliu diversificat, nu ca pe o garanție de câștig.

Disclaimer

Acest material are un scop informativ și educațional. Nu reprezintă o recomandare de investiții sau consultanță financiară personalizată. Orice decizie de a investi în acțiuni, aur sau alte instrumente financiare implică riscuri și trebuie luată în considerare situația dumneavoastră financiară și obiectivele personale. Autorul și sursele citate nu își asumă responsabilitatea pentru eventuale pierderi suferite în urma deciziilor de investiții. Consultați un consultant financiar autorizat înainte de a lua decizii majore de investiții.