Prăbușirile istorice ale aurului în 1980 și 2013, versus ianuarie 2026

Pentru a înţelege cum de-au ajuns metalele preţioase în acest punct, analizăm două  crize anterioare majore.

La începutul anilor ’80, aurul și argintul au atins maxime istorice – argintul ~49,50$/oz și aurul $850/oz în ianuarie 1980 – într-o perioadă de inflaţie galopantă.

Fed-ul (condus la acea vreme de Paul Volcker) a reacţionat cu rate de dobândă de ~20%, iar cursul aurului a căzut rapid sub $600/oz până la sfârșitul acelui an.

Deciziile de politică monetară ale lui lui Paul Volcker au fost decisive în prăbușirea prețului aurului din acea perioadă.

Mai exact:

• În anii ’70, inflația în SUA scăpase de sub control, ajungând la peste 13%.

• Paul Volcker, numit președinte al Fed în 1979, a reacționat agresiv, crescând ratele dobânzilor de referință până la 20% pentru a opri inflația.

• Această politică a dus la o scădere bruscă a prețului aurului, care urcase anterior tocmai din cauza inflației ridicate și a lipsei de încredere în dolar.

Argintul, alimentat de speculaţii (Loviturile Hunt), s-a prăbușit și el >50% în câteva zile când margin-call-urile le-au anulat pariul.

În contrast, prăbușirea din 2013 a fost legată de sfârșitul programelor de relaxare cantitativă. Aurul a pierdut ~30% din valoare în 2013, concentrându-și 25,4% din declin în doar două luni din aprilie-mai și aproape jumătate din acesta în două zile consecutive.

Mai clar spus:

• Relaxarea cantitativă (quantitative easing – QE) a fost o politică prin care Fed-ul a injectat lichiditate în economie (prin cumpărarea de active financiare) pentru a stimula creșterea economică, în urma crizei din 2008.

• În timpul acelor programe, aurul s-a apreciat semnificativ, fiind perceput ca protecție împotriva inflației și a devalorizării dolarului.

• În primăvara lui 2013, oficiali ai Fed (inclusiv Ben Bernanke) au sugerat că ar putea începe reducerea treptată a QE – un proces numit în jargonul financiar „tapering”.

• Piețele au reacționat cu... panică. Investitorii au anticipat o întărire a dolarului și creșterea dobânzilor reale, ceea ce a dus la vânzări masive de aur.

Doar simplul anunț privind „încetinirea” tiparniței de bani a fost suficient pentru a destabiliza încrederea în aur. Practic, piețele au interpretat sfârșitul QE ca pe un semnal că era aurului ca activ dominant în contextul post-criză se apropia de final.

Evenimente precum temerile privind retragerea treptată a stimulilor Fed (taper tantrum) sau zvonuri despre vânzările de rezerve de aur ale Ciprului au precipitat vânzările masive.( Banca Centrală a Ciprului a fost menționată într-un proiect de raport al UE care sugera vânzarea rezervelor sale de aur (aprox. 13,9 tone) pentru a contribui la costurile salvării sistemului bancar local)

• 1980: creștere explozivă alimentată de inflație (peste 10% pe an) și speculaţii agresive (Hunt Brothers), urmată de ridicarea bruscă a dobânzilor la 15–20% ca să stingă inflaţia. Aurul a coborât sub $600 în decembrie 1980.

• 2013: ieșirea din era QE a schimbat aşteptările investitorilor. O serie de știri „bearish” (vânzarea de aur a Ciprului, recomandările băncilor) și un USD mai puternic au dus la colapsul prețului. În trimestrul II 2013 aurul a pierdut 25,4% din valoare în dolari și a testat pragul de $1.180/oz.

Astfel, deși în ambele cazuri vânzările în masă au „mușcat” din catalizatorii prețului (inflaţie extremă în 1980, QE în 2013), diferențele-cheie sunt evidente: anii ’80 au fost marcați de hiperinflaţie și de o speculație pe argint care a explodat și s-a prăbușit, iar 2013 de schimbări de politică monetară și corecții de portofoliu.

Ambele vârfuri au fost urmate de o perioadă îndelungată de consolidare (piața aurului s-a redresat cu adevărat abia după 2000), iar fenomenul curent din 2026 pare, cel puțin pentru analiști, mai degrabă un reset tehnic decât o inversare a trendului de fond.

Corecția și revenirea la început de februarie 2026 a aurului și argintului 

După prăbușirea din 30 ianuarie, aurul și argintul și-au revenit rapid.

În primele zile de februarie, pe o piață încă volatilă, aurul a recuperat câteva procente importante.

De exemplu, luni 2 feb. 2026, aurul spot s-a tranzacționat pe la $4.854/oz (aprox. +4% față de ziua anterioară), revenind din minima de ~$4.403/oz atinsă pe 31 ian.

Argintul a urcat la ~$84/oz (după căderea de 27% de vinerea trecută).

Această revenire fulger indică pentru unii specialiști că investitorii au „adunat cioburile” după marfă – înlăturarea forțelor speculative și a vânzărilor forțate l-a lăsat cu o piață curățată și gata de (re)ascensiune.

În România, aceeași tendință s-a reflectat în prețul gramului de aur la cursul oficial al BNR.

Pe 29 ianuarie 2026, prețul la gramul de aur a atins maximul istoric de 755,15 lei, apoi a scăzut la 699,32 lei pe 30 ianuarie (–7,39%) și 644,91 lei pe 2 februarie (–7,78%), înainte de a urca ușor la 683,25 lei pe 3 februarie (+5,95%).

Această evoluție se poate vedea în tabelul de mai jos (date BNR):

Date: BNR.

Argint și platină: reacții și perspective

Argintul, care alimentase una din cele mai mari curse din 2025 (+135% în anul precedent), a reacționat la fel de dramatic: în afară de prăbușirea menționată, vineri 30 ian. prețul argintului spot avea un recul record, iar până luni fluctuațiile au continuat.

Însă, asemenea aurului, și argintul a revenit: începutul lui feb. 2026 l-a găsit în creștere, sprijinit de natura sa duală de metal industrial și activ-refugiu.

Platina a avut de asemenea evoluții bruște, dar în volum mai mic: după ce a scăzut ~17% în ziua sell-off-ului (la ~$2.178/oz), a recuperat parțial în zilele următoare (aprox. $2.183/oz pe 4 feb.). Dat fiind rulajul mai slab și utilizarea industrială, platină a rămas relativ pe poziții comparativ cu argintul.

Perspective și factori cheie pentru aur și argint  în 2026

Deși volatilitatea actuală poate speria pe termen scurt, majoritatea analiștilor rămân optimiști pe termen mediu.

Băncile mari revizuiesc țintele de preț în sus: JPMorgan vede aurul în jur de $5.000/oz până în trimestrul IV 2026 (cu un scenariu extrem de $8.000–$8.500 dacă alocările populației cresc semnificativ).

UBS a urcat ținta la $6.200/oz până la finalul lui 2026. De asemenea, unii analiști consideră că aurul își reafirmă rolul de acoperire principală împotriva riscurilor de piață în 2026, susținut de factori precum tensiunile geopolitice persistente, datoria publică în creștere și fragilitatea dolarului.

Factori structurali: Nivelul ridicat al datoriilor guvernamentale la nivel global (în SUA, Europa, Japonia) și potențialele noi planuri mari de cheltuieli (inclusiv cele „faimoase și frumoase” proiecte) pot încă pune presiune pe monedele majore și obligațiuni, întărind argumentul pentru aur.

De asemenea, cererii de aur din China rămâne un pilon, iar primele ridicate de pe bursa de aur din Shanghai sugerează interes persistent, chiar dacă prețul occidental a fluctuat.

Pe de altă parte, apetitul pentru obligațiuni și active riscante este fragil, iar investițiile speculative excesive s-au diminuat după corecție, ceea ce poate slăbi dinamica ascendentă pe termen foarte scurt.

Concluzii

Corecția bruscă de la final de ianuarie 2026 a fost alimentată de raportul de forțe extrem și speculaţiile agresive, mai degrabă decât de un șoc de încredere pe termen lung.

Datele istorice arată că după corecții puternice (1980, 2013), aurul a revenit de fiecare dată pe o traiectorie mai susținută.

În 2026 perspectivele rămân optimiste dincolo de volatilitatea actuală. Investitorii trebuie însă să fie precauţi – metalele au acționat uneori neobișnuit (aurul s-a comportat în recent ca un activ riscant, nu ca un hedging tradițional).

Disclaimer: Acest articol are caracter informativ și nu constituie recomandare de investiții. Piața metalelor prețioase este complexă și foarte volatilă; deciziile de investiție trebuie luate cu multă prudență și consultând surse suplimentare.

Întrebări frecvente

• De ce au scăzut atât de brusc prețurile aurului și argintului la sfârșitul lui ianuarie 2026? Această prăbușire a fost declanșată politic, nu de un șoc economic brusc. Numele candidatului la șefia Fed (Kevin Warsh) a provocat vânzări masive, accentuate de pozițiile speculative extreme și de „margin call”-uri în piață. Practic, speculatorii au încercat să își lock-in profiturile, declanșând un efect de domino de vânzări forțate.

• Cum diferă criza actuală a aurului de corecțiile istorice din 1980 și 2013? În 1980 ”culmea” a venit din inflație exagerată și speculație în argint, iar Fed a răspuns prin ridicarea bruscă a dobânzilor. În 2013 cauzele au fost legate de așteptările de încheiere a QE și de evenimente de piață (ex.: Cipru). În 2026, motivul principal a fost eliminarea pozițiilor speculative excesive, în timp ce factorii fundamentali (incertitudini globale, cerere din China, datorii guvernamentale) rămân neschimbați.

• Se va relua tendința crescătoare a prețului aurului în 2026? Majoritatea analiștilor mari cred că da. Băncile globale (JPMorgan, UBS ș.a.) au plasat ținte superioare creșterii actuale (de ex. $5.000–$6.200/oz la finele lui 2026). Practic, scenariul de bază rămâne unul de aur susținut – corecțiile periodice nu i-au schimbat plauzibil rolul de asigurare împotriva riscurilor macro.

• Cum influențează factori precum inflația și politica monetară prețul aurului? Inflația ridicată și ratele reale negative privesc de obicei aurul ca activ de refugiu. În anii ’80, Fed-ul a combătut inflația cu rate mari, ceea ce a prăbușit aurul. Acum, deși inflația globală a urcat (alimentată de politici fiscale generoase), băncile centrale par prinse între susținerea economiei și repararea politicii monetare. O înăsprire a politicii Fed (sau contrariile ei politice) poate influența sumele investite în aur, cum a arătat și prăbușirea din ian. 2026. Totuși, majoritatea instituțiilor anticipează că presiunea inflaționistă și riscurile bugetare susțin dorința de a deține aur (și alte metale).

• Ce înseamnă pentru investitori volatilitatea actuală a aurului și argintului? O corecție atât de mare într-o zi reflectă în primul rând comportamentul speculativ (corelarea cu active riscante a dispărut, poziții cu efect de levier au căzut). Investitorii cu portofolii  diversificate au fost afectați mai mult decât în mod normal, deoarece „toate profilurile de risc” au expunere pe aur. Cu toate acestea, investitoriii cu portofolii ”profesioniste” ar spune să nu panicăm: din perspectivă istorică, corecțiile violente sunt scurte, iar aurul își păstrează rolul de „asigurare” pe termen lung.

• Rămâne însă valabilă regula practică: mențineţi o expunere echilibrată și nu investiți prin forțarea pieței.