Cele mai ciudate active în care oamenii își plasează banii 

1. Whisky vechi și vinuri fine – “lichidul de aur” al colecționarilor 

Poate părea surprinzător, dar sticlele de whisky single-malt rar sau vinurile de colecție au devenit vedete pe piața alternativă de investiții. Whisky-ul vechi în special a avut o ascensiune spectaculoasă: conform indicelui Knight Frank al investițiilor de lux, sticlele rare de whisky au generat un randament mediu anual de peste 13% în ultimul deceniu – depășind performanța multor acțiuni!

Unele ediții rare de Scotch au cunoscut creșteri de peste 400% la preț în 10 ani, transformând pasiunea pentru malțuri fine într-o afacere profitabilă.

De ce investesc oamenii în whisky?

Motivele combină plăcerea și profitul: sticlele rare oferă o satisfacție personală colecționarilor, dar și potențial de apreciere a valorii datorită ofertei limitate (loturi mici, distilerii renumite) și cererii globale în creștere.

La licitații, prețurile unor colecții de whisky-uri au atins niveluri amețitoare. De pildă, o sticlă Macallan Fine & Rare din 1926 s-a vândut cu peste 1,9 milioane de dolari în 2019 – echivalentul unei opere de artă! Investitorii pun accent pe vârsta (cu cât mai vechi, cu atât mai valoros, de regulă) și pe proveniență (anumite distilerii scoțiene precum Macallan, Ardbeg sau Dalmore au un prestigiu imens, deci produsele lor se vând cu prime consistente).

Similar, vinurile de colecție (Bordeaux de ani legendari, Burgundia rară, șampanii vechi) sunt văzute ca “aurul lichid”: nu doar că își pot păstra valoarea sau chiar crește odată cu raritatea, dar oferă și un fel de asigurare hedonistică – în cel mai rău caz, investitorul poate să-și bea “dividendele” 😄.

Desigur, pentru a investi cu succes în băuturi fine, ai nevoie de cunoștințe (vintage-uri bune, condiții de păstrare) și răbdare. În concluzie, whisky-ul și vinul demonstrează perfect principiul rarității: sunt active tangibile, cu poveste, al căror prestigiu cultural și plăcere intrinsecă se împletesc cu potențialul financiar. Iar pentru unii, e mult mai palpabil și plăcut să dețină o cramă cu sticle de colecție decât niște cifre într-un cont bursier!

2. Artă și obiecte de colecție – frumusețe, statut și profit 

Tablourile și arta plastică, sculpturile ori obiectele de colecție (monede rare, timbre, comori istorice) au fost dintotdeauna o modalitate prin care bogații își etalează statutul – dar și o plasă de siguranță financiară. În ultimii ani, piața de artă a cunoscut creșteri spectaculoase: în 2022, arta a fost clasa de active cu cea mai bună performanță din indicele Knight Frank, cu o creștere de 29% a prețurilor într-un singur an.

Recordurile la licitații cad unul după altul – tablouri de Picasso, Basquiat sau Da Vinci (celebrul Salvator Mundi) s-au vândut cu sute de milioane de dolari.

De ce investesc oamenii în artă?

În primul rând pentru valoarea ei de refugiu: arta tangibilă nu depinde de dobânzi sau de inflație la fel ca alte active, ba chiar este văzută ca hedge împotriva inflației (în vremuri tulburi, mulți preferă să-și plaseze averile în opere de artă, care sunt finite ca număr și nu își pierd peste noapte atracția).

În al doilea rând, prestigiul și plăcerea estetică: să deții un tablou celebru pe perete nu e doar potențial profitabil, ci și un simbol cultural, un motiv de mândrie.

Nu doar picturile intră aici. Obiectele de colecție includ de la bijuterii istorice și diamante colorate (și acestea au indici de preț proprii), până la artefacte de epocă – de pildă, monede antice din aur sau argint, medalii rare, chiar și artefacte pop-culture precum costume purtate de vedete sau recuzită din filme.

Valoarea acestor obiecte vine din unicitate și poveste. Un exemplar unic (sau unul din câteva existente) devine extrem de dorit pentru colecționarii pasionați – ceea ce poate ridica prețul exponențial.

Să ne gândim la Primul Folio al lui Shakespeare (prima ediție a pieselor sale din 1623): un astfel de volum s-a vândut cu aproape 10 milioane de dolari, stabilind un record mondial pentru o carte literară tipărită.

Cărțile rare (vezi secțiunea dedicată mai jos) sau artefactele istorice devin investiții atipice pentru cei pasionați. Important de menționat: piața de artă și colecții necesită cunoștințe și uneori intermediari (case de licitații, experți) pentru a evita falsurile și a estima corect valoarea. Dar pentru cine are ochiul format și răbdare, investițiile în frumusețe pot aduce satisfacții financiare serioase, pe lângă satisfacția sufletească.

(Fun fact: există chiar și investiții adiacente artei – de exemplu, unii au realizat că e profitabil să deții depozite climatizate special pentru artă. Marile bogați cumpără tablouri dar le țin depozitate securizat înainte de vânzare sau expunere, plătind chirii consistente. Astfel, unii investitori finanțează facilități de stocare pentru artă și câștigă din aceste chirii specializate.

Iată un exemplu unde nu arta în sine, ci logistica din jurul artei devine investiție!).

3. Mașini clasice și vehicule exotice – bolizii timpului care aduc profit 

Automobilele de colecție – de la elegantele mașini de epocă la super-mașinile moderne ediție limitată – au accelerat și ele în preferințele investitorilor pasionați. Nu mai vorbim doar de Ferrari-ul din garaj ca simbol de status, ci de mașini cumpărate explicit ca active de investit.

Potrivit Knight Frank, în 2022 mașinile de colecție au urcat cu ~25% în valoare (a doua cea mai performantă categorie de lux după artă), propulsate de vânzări record și licitații unde s-au scos la mezat colecții auto unice.

De exemplu, un Mercedes-Benz ultra-rar din 1955 (model SLR Uhlenhaut Coupé) a fost vândut în 2022 pentru incredibila sumă de 143 milioane de dolari, devenind cea mai scumpă mașină vândută vreodată la licitație.

De ce investesc oamenii în mașini clasice?

În primul rând, din pasiune și nostalgie. Mulți colecționari au o afinitate personală – poate visau la un anumit model în tinerețe – iar acum, având mijloacele financiare, îl cumpără și îl îngrijesc ca pe o piesă de muzeu. Oferta de vehicule de epocă este fixă (Ferrari nu mai fabrică azi modelul din 1962, evident), așa că raritatea crește natural în timp, pe măsură ce unele exemplare dispar sau se deteriorează.

În al doilea rând, mașinile de colecție asigură diversificare și hedge împotriva inflației – ele sunt bunuri fizice tangibile, cu o comunitate globală de pasionați gata să plătească pentru ele. Unele modele precum Ferrari 250 GTO, Lamborghini Miura, Aston Martin DB5 (celebrul model James Bond) sau muscle cars americane din anii ’60 au văzut creșteri masive ale cotațiilor de-a lungul deceniilor.

În plus, există și monetizare directă: colecționarii pot închiria mașinile pentru evenimente, pentru filme (Hollywood plătește bine să folosească vehicule de epocă autentice), sau le pot expune la concursuri de eleganță. Câteodată mașinile devin ca niște opere de artă „functionale” – sunt ținute în showroom-uri private sau muzee personale, admirate, dar foarte puțin conduse (pentru a le păstra intactă valoarea).

Iar piața globală s-a dezvoltat: există dealeri și case de licitație specializate, indici ai valorii mașinilor clasice, fonduri auto etc. Astfel, investiția într-un Ferrari din 1960 nu mai e doar un capriciu, ci poate fi parte dintr-o strategie financiară.

Desigur, ca orice obiect fizic, necesită întreținere, spațiu și asigurare – deci nu e pentru oricine. Dar pentru cei cu pasiune auto și capital disponibil, garajul poate deveni un portofoliu care strălucește la modul ”cromat.”

4. Sneakerși ediție limitată – pantofii sport care calcă pe urmele aurului 

Cine s-ar fi gândit că adidașii sport – simbol al modei urbane – vor ajunge o categorie de investiții serioasă? Și totuși, în ultimii ani sneakerșii de colecție au cunoscut o adevărată explozie.

Cei mai faimoși sunt pantofii sport ediție limitată lansați de branduri ca Nike sau Adidas, în colaborare cu vedete, designeri sau serii iconice (gândiți-vă la Air Jordan ediții retro sau colaborările Off-White x Nike). Unii cumpărători stau la cozi kilometrice sau folosesc roboți online pentru a prinde o pereche la lansare, doar ca să o revândă ulterior la prețuri de 5-10 ori mai mari. Practic, s-a creat o piață secundară globală, unde sneakerșii rari sunt tranzacționați precum acțiunile!

Cât de mare e fenomenul? Foarte mare. Analiștii estimează că piața globală de revânzare a sneakerșilor va ajunge la 30 de miliarde de dolari până în 2030.

Deja este o industrie de câteva miliarde anual în prezent. Există platforme online dedicate (StockX, GOAT etc.) care funcționează ca niște burse pentru adidași, cu cotații în timp real. Unele perechi, precum Nike Dunk Low ediția „Freddy Krueger” (2007) sau colaborările rarissime Dior x Air Jordan, se vând cu zeci de mii de dolari bucata. S-a ajuns ca anumiți sneakerși să fie considerați “noua artă”: unii cumpărători nici nu-i poartă, îi țin în vitrine acrilice ca pe exponate de galeriă, la fel cum ai agăța un tablou pe perete.

Motivele pentru această nebunie investițională?

Exclusivitatea și cultura pop. Brandurile creează artificial raritate – lansează doar câteva mii de bucăți la nivel mondial dintr-un model foarte dorit, alimentând hype-ul. Cererea depășește cu mult oferta, așa că prețurile zboară.

Pentru generația tânără de investitori, sneakerșii sunt ceva familiar și cool, deci preferă să-și pună banii într-o colecție de pantofi sport care își dublează valoarea, decât în active tradiționale plictisitoare. Este și un simbol cultural – deținerea unor ediții legendare (precum Nike Air Mag din Back to the Future sau Air Jordan 1 originale) conferă prestigiu în comunitate.

Interesant, unii antreprenori au făcut afaceri uriașe din asta. De pildă, compania Impossible Kicks din SUA a deschis o rețea de magazine fizice de revânzare sneakerși, raportând vânzări de peste 50 milioane $ într-un an. Fondatorii numesc sneakerșii „o nouă clasă de active” în care clienții investesc, la fel ca în artă.

Sigur, ca orice piață bazată pe trend, există riscuri – gusturile se pot schimba, iar dacă brandurile produc prea multe, raritatea scade (deja se discută că s-a cam suprasaturat piața cu ediții speciale). Dar deocamdată, adidașii de colecție calcă apăsat în portofoliile unora, dovedind că aproape orice obiect dorit poate deveni investiție.

Cine ar fi crezut că în loc să ținem banii la bancă, îi vom ține în pantofar? 😅

5. Domenii web și bunuri digitale – terenul imobiliar al internetului 

În epoca digitală, nu doar bunurile fizice atrag investiții neobișnuite, ci și activele virtuale. Un exemplu clasic: domeniile de internet valoroase.

Gândiți-vă la un nume simplu și general, precum pizza.com. Un antreprenor vizionar, Chris Clark, a cumpărat domeniul pizza.com în 1994 cu doar 20 de dolari. Ani mai târziu, știind ce potențial are, l-a scos la licitație – și în 2008 l-a vândut cu 2,6 milioane de dolari. Practic, a transformat 20$ în peste două milioane, doar deținând un “teren virtual” pe internet pe care toată lumea îl voia.

Iar pizza.com nu e singurul: în topul celor mai scumpe vândute figurează voice.com (vândut pentru 30 milioane $ în 2019, sex.com (~13M$), insurance.com (~35M$) etc. Astfel de domenii scurte, ușor memorabile, sunt echivalentul imobiliar al unei locații ultra-centrale: toți le vor, dar doar unul le poate deține.

Prin urmare, “domain flipping” (cumpărarea și revânzarea de domenii) a devenit o mini-industrie. Cei care au anticipat în anii ’90 au făcut averi. Azi competiția e acerbă, însă oportunitățile există în continuare pentru domenii legate de tehnologii noi, nume scurte cu potențial de brand etc.

Odată cu ascensiunea blockchain, bunurile digitale au luat și ele foc. Poate ați auzit de NFT-uri (token-uri nefungibile) – practic certificate digitale care atestă proprietatea unui fișier unic (imagine, video, melodie).

În 2021 a fost o adevărată manie: un artist digital (Beeple) și-a vândut colajul NFT pentru 69 milioane de dolari la Christie's, iar imagini generative cu maimuțe (Bored Ape Yacht Club) se vindeau cu sute de mii. Mulți s-au grăbit să investească în NFT-uri ca într-o nouă clasă de active de colecție digitale.

De ce? Din nou, raritatea (fiecare NFT e unic verificabil) și speranța de profit (creșteri fulminante de prețuri într-un timp scurt). Din păcate, a fost și mult hype speculativ – piața NFT s-a răcit considerabil în 2022-2023, dovedind că nu orice lucru “ciudat” e o investiție bună pe termen lung.

Totuși, conceptul rămâne: activele pur digitale (domenii, NFT, criptomonede, teren virtual în metavers) sunt noua frontieră unde investitorii caută profit. Un nume de domeniu rar sau un colecționabil digital popular se pot comporta ca active alternative, cu randamente fabuloase, dar și cu volatilitate uriașă.

Pe scurt, „imobiliarele” online au valoare în ochii investitorilor moderni. După cum spunea cineva, în secolul 21, spațiul digital a devenit la fel de real ca cel fizic. Iar unde e percepută valoare – fie ea chiar și într-un șir de caractere .com – apar inevitabil și investitorii dornici să cumpere ieftin și să vândă scump.

6. Terenuri agricole (și chiar… parcări) – adevărata „întoarcere la pământ” a investițiilor 

La polul opus lumii virtuale, un alt activ neobișnuit care atrage bani este chiar cel mai vechi bun de pe lume: pământul agricol. De ce ar cumpăra investitorii terenuri arabile în loc de clădiri sau acțiuni? Ei bine, terenul agricol oferă stabilitate și randament constant, fiind o resursă finită și mereu utilă (oamenii vor avea nevoie de mâncare întotdeauna).

În ultimele două decenii, investițiile în ferme au avut, cel puțin în SUA, un randament mediu anual de ~12–13% (apreciere de capital + venituri din arendă), similar cu piața de acțiuni dar cu volatilitate mai mică.

În plus, corelația cu bursele e redusă, așa că terenul acționează ca protecție în perioadele de criză. Aceste argumente au convins chiar și investitori faimoși: se știe că Bill Gates a devenit în ultimii ani cel mai mare proprietar privat de teren agricol din America, cumpărând mii de hectare. Fonduri de pensii și fonduri suverane au adăugat și ele terenuri agricole în portofoliu, pariind pe creșterea prețului hranei și a terenurilor pe termen lung.

De ce e considerată o investiție neobișnuită? Pentru că, spre deosebire de imobiliare urbane, terenul agricol nu produce cashflow spectaculos (decât dacă îl exploatezi tu însuți, ceea ce e altă afacere) și necesită gestionare (arendare, asigurare, eventuale lucrări). Cu toate astea, în epoca modernă s-au creat platforme fintech prin care și investitorii obișnuiți pot cumpăra fracțiuni de ferme la distanță, delegând managementul. Pentru instituții, fermele sunt atractive și ca diversificare și hedge contra inflației (pământul și produsele agricole tind să crească la rândul lor când prețurile în economie cresc).

Un exemplu și mai curios de investiție tangibilă este terenul pentru parcări. Da, ați citit bine – locurile de parcare în orașe. În metropole aglomerate, un petic de asfalt unde pot încăpea câteva zeci de mașini poate produce adevărate averi din încasări. Pentru un investitor, a deține o parcare centrală e un vis: cererea e mereu ridicată, costurile de întreținere sunt minime (marcaje, un aparat de plată și ceva pază) și fluxul de numerar e constant.

Atât de profitabil încât au apărut companii și fonduri specializate care cumpără terenuri virane în marile orașe doar ca să le transforme în parcări cu plată. Este o investiție destul de pământeană și plictisitoare la prima vedere, dar cifrele pot fi foarte bune, mai ales acolo unde spațiul e limitat (gândiți-vă la Manhattan – o singură parcare supraetajată acolo poate genera milioane anual).

În concluzie, “a băga banii în pământ” a căpătat noi valențe. Fie că vorbim de loturi agricole întinse sau de petice de asfalt urban, aceste active tangibile oferă siguranță și randamente modeste dar stabile, ceea ce le face atractive pentru investitorii dornici de diversificare.

Și, într-un fel, nu e nimic mai concret decât să știi că deții ceva ce poți atinge – fie el ogor sau parcare – în contrast cu abstractizarea celorlalte investiții.

7. Cărți rare și manuscrise – biblioteca care valorează greutatea ei în aur 

Pentru iubitorii de literatură și istorie, cărțile vechi și manuscrisele originale reprezintă nu doar obiecte de suflet, ci și o potențială comoară financiară. Piața cărților rare este o nișă fascinantă unde pasiunea se întâlnește cu speculația.

De-a lungul ultimelor decenii, valorile cărților de colecție au explodat: ediții princeps (primele ediții) ale unor opere celebre sau cărți tipărite acum câteva sute de ani au ajuns să se vândă cu sume uriașe, deoarece numărul lor este foarte mic și cererea printre colecționari a crescut.

De exemplu, “Principia Mathematica” a lui Newton, prima ediție (1687), s-a vândut cu peste 3,7 milioane $, o Biblie Gutenberg (cca 1455) ar valora zeci de milioane dacă ar fi scoasă la licitație, iar după cum menționam, un Prim Folio Shakespeare a atins ~10 milioane $. Chiar și cărți mai “tinere”, cum ar fi primele ediții cu autograf ale lui J.K. Rowling (Harry Potter 1997) sau ale lui Tolkien, s-au apreciat de la câțiva zeci de dolari la mii sau zeci de mii pe piața colecționarilor.

De ce investesc oamenii în cărți rare?

În primul rând, din dragoste pentru cultură și istorie. Să deții o carte pe care a pus mâna autorul acum sute de ani sau un document semnat de o figură istorică îți dă o emoție specială – e ca și cum ai deține o bucată fizică din trecut. În al doilea rând, cererea globală și oferta mică fac prețurile să crească. În lume sunt destui bibliofili bogați care concurează pentru aceleași câteva exemplare existente. Odată ce unul intră într-o colecție privată, poate nu mai iese la vânzare zeci de ani, deci când apare o șansă la licitație, bătălia de oferte e acerbă. Așa se explică salturile spectaculoase de preț.

Mai sunt și manuscrisele și documentele istorice – un teritoriu chiar mai exotic. Scrisori ale președinților, partituri originale ale compozitorilor celebri, hărți vechi de sute de ani, documente medievale – toate au o piață proprie.

De pildă, Codex Leicester al lui Leonardo da Vinci (manuscris științific cu desene și note ale artistului) a fost cumpărat de Bill Gates în 1994 pentru ~30 milioane $. Valoarea acestor piese vine din unicitate absolută – există un singur original. Astfel, prețul îl decide strict cât de mult e dispus cel mai bogat colecționar interesat să plătească.

Investiția în cărți rare necesită însă expertiză. Trebuie autentificate (piața e mică dar există falsuri sau reprinturi moderne ce pot păcăli), starea de conservare contează enorm (o pagină lipsă sau o copertă înlocuită pot diminua mult valoarea). De regulă, colecționarii adevărați știu aceste lucruri sau apelează la anticari reputați.

Pentru investitorii pasionați, o bibliotecă rară devine un tezaur: reflectă personalitatea proprietarului și, în același timp, poate crește în valoare. E un sentiment de satisfacție dublă: și intelectual, și material. Iar cum tehnologia avansează și totul devine digital, paradoxal crește prețuirea pentru artefactele tipărite din trecut – un fel de contracurent care face ca deținerea unei cărți de 500 de ani să fie și mai specială.

8. Instrumente muzicale de colecție – sunetul banilor în cheia succesului 

Ultimul pe lista noastră, dar nu cel din urmă, este un domeniu de nișă strâns legat de artă și istorie: instrumentele muzicale rare și vintage.

Gândiți-vă la o vioară Stradivarius construită în 1715 sau la chitara la care a cântat Jimi Hendrix – acestea nu sunt doar instrumente, ci piese de patrimoniu cultural. Pentru melomani și investitori deopotrivă, ele pot reprezenta investiții extraordinare. Unele viori Stradivarius sau Guarneri del Gesù au ajuns să valoreze zeci de milioane de dolari fiecare (recordul ar fi ~16 milioane $ plătit pentru vioara „Lady Blunt” Stradivarius).

La fel, chitarele electrice folosite de legende rock: chitara Fender Stratocaster incendiată de Hendrix sau cea a lui Kurt Cobain s-au vândut cu milioane.

De ce? În primul rând, raritatea și numele – Antonio Stradivari a construit ~500 de viori care au supraviețuit, fiecare are nume și istorie; la chitare, dacă e asociată cu un superstar, devine unică. În al doilea rând, calitatea și utilitatea – instrumentele pot fi folosite în continuare pentru a produce muzică superbă, deci nu sunt doar exponate. Unele sunt împrumutate marilor muzicieni pentru concerte sau înregistrări, contra cost. Deci pot genera și un venit pasiv (via fundații care închiriază instrumente către virtuozi).

Investitorii în instrumente rare combină de obicei pasiunea cu scopul financiar. Un lutier sau un muzician bogat va cumpăra un Stradivarius din dorința de a salva instrumentul în circuitul artistic și de a-l vedea cântând din nou pe scenă, dar și știind că în timp valoarea lui va crește (cererea de Stradivarius e mereu mai mare decât numărul existent).

La fel, un fan colecționar poate cumpăra pianul la care a compus Freddie Mercury, știind că nimeni altcineva nu poate deține acel fragment de istorie muzicală – și dacă va vrea vreodată să-l vândă, sunt destui alți fani milionari care l-ar cumpăra. Oferta e finită, iar prestigiul de a deține un astfel de obiect e imens în cercurile de profil.

Un alt aspect: diversificarea. Instrumentele muzicale rare nu au aproape nicio legătură cu evoluția piețelor financiare, deci aduc o contrabalansare în portofoliu. În plus, sunt portabile (o vioară o pui sub braț și pleci), asigurabile și au rezistat testului timpului (dacă o vioară a supraviețuit 300 de ani, cu întreținere adecvată mai duce 300!).

Sigur, e un domeniu de nișă – nu oricine își permite să blocheze milioane într-o chitară veche, și nici nu are cunoștințele pentru a alege instrumente corecte. Dar pentru unii, aceste investiții neobișnuite sunt poate cele mai frumoase dintre toate: combină arta sunetelor, atingerea istoriei și potențialul de câștig. Iar când un Stradivarius va răsuna la un concert, proprietarul său-investitor va ști că a contribuit și el la perpetuarea frumuseții muzicii – obținând totodată o rentabilitate frumoasă a banilor investiți.

În loc de final, ce ne învață aceste exemple de investiții neobișnuite?

În primul rând, că valoarea este, în esență, o chestiune de cerere și ofertă – și de poveste.

Astăzi, orice lucru rar, cu semnificație culturală sau personală poate deveni o investiție dacă există oameni dornici să-l cumpere la prețuri din ce în ce mai mari. Pentru ultra-bogați, a investi într-un whisky de 50 de ani, un domeniu .com sau un tablou suprarealist nu este doar despre profit, ci și despre plăcerea colecției, diversificare și un strop de extravaganță.

În al doilea rând, vedem că gândirea creativă în investiții poate deschide porți spre oportunități unde concurența e mai mică – cine ar fi crezut că pariurile pe “active exotice” precum orezul sau brânza vor deveni strategia de hedge fund? Și totuși, s-a întâmplat.

Desigur, aceste active neconvenționale vin și cu riscuri pe măsură: lichiditate scăzută (nu vinzi o vioară rară chiar când vrei tu), evaluare dificilă (cât face exact o colecție de pantofi? sau un tablou fără licitații comparabile?), posibilitatea de manii speculative (vezi cazul NFT-urilor, sau chiar al anumitor vinuri și mașini care au bulă).

Așadar, deși sună tentant și cool, investițiile exotice necesită la fel de multă documentare – dacă nu chiar mai multă – ca cele tradiționale.

În concluzie, lumea investițiilor nu încetează să surprindă. De la un lingou de aur la o sticlă de whisky sau un pixel art cu pisici, aproape orice poate deveni vehicul de creștere a averii. Important e să înțelegi “de ce-ul” din spate – de ce ar vrea altcineva să cumpere acel activ mai scump în viitor.

Fie că e vorba de prestigiu, pasiune, raritate sau utilitate, dacă există un motiv solid, activele neobișnuite pot fi asul din mânecă al investitorilor isteți.

Iar pentru restul dintre noi, rămân cel puțin niște povești captivante despre ingeniozitatea – sau uneori nebunia – cu care oamenii încearcă să facă bani din aproape orice!