Aur
657,16 lei
(-2.84%)
Argint
11,15 lei
(-5.56%)
Platină
296,78 lei
(-0.56%)
Paladiu
241,68 lei
(2.16%)

În teorie, impactul ar trebui să fie benefic: euro este o monedă stabilă, care protejează puterea de cumpărare şi elimină costurile de schimb valutar în comerțul extern. Banca Centrală Europeana (BCE) subliniază că extinderea zonei euro către Balcanii de Est aduce „mai multă stabilitate economică și oportunități de creștere” pentru statele membre.

Pentru Bulgaria, asta înseamnă acces direct la piața unică europeană fără riscul cursului valutar și susținere la nevoie de lichiditate din partea BCE. Totodată, economia se poate ridica pe baze de “creștere pe termen lung și reziliență sporită”.
Cu toate acestea, mulți bulgari sunt îngrijorați de posibila scumpire a unor bunuri și servicii odată cu schimbarea monedei. În decembrie 2025 au avut loc proteste masive de stradă, alimentate de suspiciuni că tranziția ar putea aduce inflație sau pierderea unei părți din identitatea națională a monedei.
O parte a populației a afișat lozinci anti-guvernamentale în timp ce țara se pregătea să adere la euro. Autoritățile, însă, au proceduri de monitorizare prețurilor și măsuri de prevenție pentru abuzurile comercianților: în lunile dinainte și după schimbare, toate etichetele de preț rămân dublate în leva și euro.
Orice stat trebuie să îndeplinească cinci indicatori-cheie: inflație ținută sub control, deficit bugetar mic, datorie publică redusă, curs de schimb stabil (participare la ERM2) și dobânzi pe termen lung echilibrate.
Bulgaria a bifat toate aceste cerințe: în 2024 inflația Bulgariei a fost de ~2,8% (sub limita stabilită de UE) şi deficitul bugetar de 3% din PIB.
În contrast, România are dezechilibre mari: inflație de ~4,9% și deficit de 9,3% din PIB în 2024, departe de condițiile cerute.
Datoria publică bulgară a fost foarte redusă (24% din PIB față de 54,8% în România la sfârșitul lui 2024). În plus, leva bulgară era deja ferm legată de euro (printr-un aranjament monetar din 1997 și participare la ERM2 din 2020), deci cursul de schimb a fost stabil.
......
ERM vine de la Exchange Rate Mechanism. Versiunea a doua, ERM II, este un mecanism de stabilizare valutară în care moneda unei țări candidate este legată de euro într-un interval de variație controlat (de obicei ±15%).
Mai simplu spus, țara își ține moneda națională „lipită” de euro și dovedește că o poate menține stabilă timp de cel puțin 2 ani, fără intervenții bruște, fără devalorizări sau instabilitate economică.
.........
Leul românesc, însă, nu e încă în mecanismul de schimb, iar BNR trebuie să-şi alinieze legislația cu regulile Băncii Centrale Europene – un proces încă în desfășurare.
România privește deci deocamdată de pe margine.
Guvernul, prim-ministrului Ilie Bolojan, a anunțat că aderarea nu este în prezent pe agendă atâta timp cât deficitul bugetar rămâne ridicat, urmând să urce un obiectiv de sub 3% abia în 2030.
Practic, România nu va adopta euro până ce dezechilibrele economice majore nu vor fi corectate. Până atunci, rămânem printre cele șase țări UE (Polonia, Cehia, Ungaria, Suedia, Danemarca și România) fără perspectivă clară de aderare.
Răspunsul ține mai puțin de „capacitate” economică și mai mult de alegeri politice, strategii monetare și interese naționale. Iată, pe scurt, explicațiile
Suedia ar putea îndeplini criteriile de aderare, dar alege să nu o facă.
Într-un referendum din 2003, 56% dintre suedezi au spus „nu” euro.
Guvernul respectă votul și menține o independență monetară totală prin banca centrală.
Strategia lor: își mențin coroana suedeză, care le permite să reacționeze mai flexibil la șocuri economice și să controleze inflația locală.
Danemarca are o derogare oficială negociată prin Tratatul de la Maastricht: NU e obligată să adopte euro.
Are cursul coroanei daneze strâns legat de euro, deci fluctuațiile sunt minime.
Danemarca a organizat un referendum în 2000 – respins cu 53%.
Danezii preferă un model „euro fără euro”: profită de stabilitate, dar își păstrează controlul.
Aderarea la euro este asumată teoretic prin tratatul de aderare la UE.
În practică, Polonia NU a intrat în ERM II și nu are o dată clară de adoptare.
Motivul? Dorința de a proteja competitivitatea exporturilor și a controla politica monetară, mai ales în contextul politic intern și geopolitic (Rusia, inflație etc.).
Nu e în ERM II și nici nu are un calendar ferm pentru euro.
Argumentele frecvente: control asupra propriei economii, temeri privind inflația și fluctuații de prețuri după adoptarea monedei euro.
Banca Centrală Cehă preferă independența. Publicul e, de altfel, sceptic.
A semnalat interesul, dar a amânat constant.
Regimul politic actual e eurosceptic, iar guvernul Orban vede în forint un simbol de suveranitate.
De asemenea, economia e vulnerabilă la inflație și deficit, ceea ce ar complica convergența.
Aceste țări nu sunt împotriva monedei euro ca idee, dar aleg strategii de protecție economică, autonomie și prudență politică.
Spre deosebire de statele mai mici sau în tranziție (Croația, Slovacia, Bulgaria), economiile dezvoltate pot „amâna confortabil” adoptarea euro, fără să piardă încrederea investitorilor.
Practic, nu vor să renunțe la controlul asupra dobânzilor, inflației și cursului, mai ales în perioade de instabilitate.
Pentru bulgari, adoptarea euro aduce câteva avantaje imediate: cumpărături în străinătate fără comisioane valutare suplimentare, împrumuturi mai ieftine (dobânzi reglate de BCE) și protecție împotriva devalorizării.

FOTO : SOFIA
Totodată, moneda unică oferă o ancoră de stabilitate – economiștii avertizează că politicile de la BCE pot menține inflația sub control pe termen lung.
De exemplu, odată cu tranziția, băncile bulgărești vor avea acces direct la lichiditatea BCE, sporind încrederea în sistemul bancar. Practic, cetățenii primesc un fel de „scut monetar” comunitar.
Din perspectiva României, pregătirea bulgarilor poate servi ca studiu de caz. Deși situațiile economice sunt diferite, veți observa că și bulgarii sunt îngrijorați de potențiale scumpiri (fiind cea mai săracă țară din UE), iar tranzacția a devenit un subiect politic major.
România ar putea urma, cândva, un drum similar: un eventual plan de aderare la euro ar trebui comunicat transparent, cu măsuri clare de prevenire a abuzurilor – după modelul bulgar, unde prețurile vor fi strict monitorizate după conversie.
De ce a amânat Bulgaria atât de mult adoptarea euro? Pentru că trebuia să-și îndeplinească criteriile economice stricte (inflație sub nivel de referință, deficit ≤3%, datorie ≤60% din PIB, curs stabil și independența băncii centrale). Reformele fiscale și monetare din ultimii ani au fost necesare. Abia în ianuarie 2025 UE a constatat îndeplinirea condițiilor, deschizând calea pentru aderare.
Cum ne afectează pe noi intrarea Bulgariei în zona euro? Practic, România nu e direct afectată de schimbarea monedei vecinilor. Tranzacțiile comerciale și de transport vor deveni puțin mai simple (fără conversii BGN-RON), dar principalele efecte sunt simbolice. Pentru noi, evenimentul servește ca exemplu de bune practici și riscuri – ne arată cât de importantă este disciplina bugetară și cum reacționează oamenii la trecerea la euro.
Ce câștigă România dacă ar adopta și ea euro? Aderarea ar aduce beneficii similare: consolidarea monedei naționale într-o valută de top, reducerea costurilor de credit și comerț, precum și influență politică în deciziile BCE. Deși la nivel practic românii nu-și vor simți salariile crescând peste noapte, economia ar deveni mai atractivă pentru investițiile străine și mai puțin vulnerabilă la șocurile valutare. Românilor le poate oferi încredere și predictibilitate – „nu mai e nevoie să-ți faci griji că leul se poate devaloriza brusc”, spune un analist financiar. Însă, pentru a ajunge acolo, România trebuie întâi să bifeze condițiile UE (deficit sub 3% etc.), așa cum subliniază premierul Bolojan.
Vor crește prețurile în Bulgaria după introducerea euro? Există temeri că unele companii ar putea rotunji prețurile în avans, însă legislația bulgară prevede controale stricte. În practică, multe țări care au trecut la euro au înregistrat doar mici fluctuații temporare (maxim 1-2%), iar autoritățile UE supraveghează îndeaproape evoluția prețurilor. În fiecare magazin din Bulgaria se va vedea pe etichetă conversia precisă, iar Consiliul Concurenței bulgar anunță sancțiuni pentru majorări nejustificate. Deci impactul imediat ar trebui să fie minor.
Cine a fost mai rapid: Bulgaria sau România? În istoria aderării la euro, România și-a propus de multe ori date țintă (de ex. 2024), dar a amânat constant din cauza întârzierilor la reforme. În schimb, Bulgaria (deși un stat mai mic și mai sărac) a realizat reformele necesare și a intrat „pe ușa din față” a zonei euro la începutul lui 2026. România încă trebuie să își regleze finanțele publice și să consolideze economia ca să poată face pasul.