În iulie 2025, Mustafa Atayık, președintele Camerei de Bijutieri din Istanbul, a estimat că 5.000 de tone de aur se află în locuințele turcilor. Nu în bănci. Nu în fonduri. Ci în sertare, cutii de bijuterii, seifuri de apartament. Valoare totală? Peste 500 de miliarde de dolari.

„Aceasta nu este doar o alegere financiară. Este un semnal că oamenii nu mai au încredere în lira turcească și nici în sistemul bancar”, notează cotidianul Hurriyet.

Când și de ce cumpără oamenii aur?

În februarie 2023, Turcia a fost lovită de un cutremur devastator. Dincolo de tragediile umane, evenimentul a reactivat un reflex istoric: aurul ca salvator silențios. În zonele afectate, mulți oameni au folosit bijuteriile de aur pentru a supraviețui economic. Vânzările s-au făcut direct, informal, în lipsa unui sistem bancar funcțional.

În fața acestei realități, guvernul turc a încercat să recupereze controlul:

• A impus restricții la importurile de aur pentru a reduce deficitul comercial.

• A crescut taxele pe tranzacții.

• A sugerat înființarea unei „Bănci de Aur” naționale pentru colectarea aurului „de sub saltea”.

Rezultatul? Prețul aurului în Turcia a urcat cu până la 7% peste prețul spot internațional, iar contrabanda a explodat.

Pe 8 iulie 2025, BNR a declarat public că vrea să evalueze economiile reale ale românilor, inclusiv:

• aur, bijuterii, obiecte de valoare,

• bani păstrați acasă sau în conturi informale,

• investiții neînregistrate în sistemul bancar clasic.

„BNR lansează o analiză asupra patrimoniului gospodăriilor populației din România. Vrem să înțelegem economiile reale ale oamenilor.” – notează wall-street.ro

Această inițiativă nu vine întâmplător. România are o cultură similară Turciei: economisirea în bijuterii de aur, în special în zonele rurale sau în rândul generațiilor care nu au încredere în bănci. Vacanțele în Turcia au devenit, pentru unii români, și ocazii de achiziție de aur pentru „tot neamul”.

De ce face BNR acest recensământ?

• Pentru a măsura corect riscurile financiare ale populației.

• Pentru a completa datele oficiale cu „realitatea economică informală”.

• Pentru a corela politicile fiscale cu averea reală, nu doar cu cea declarată.

•  În plus, România se află în proces oficial de aderare la OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), considerată clubul țărilor cu cele mai stabile și transparente economii din lume. În cadrul acestui proces, România trebuie să demonstreze nu doar indicatori financiari oficiali solizi, ci și o înțelegere clară a economiei reale, inclusiv a activelor deținute de populație în afara sistemului bancar. Aurul păstrat acasă, economiile în numerar sau alte valori neoficiale devin astfel relevante pentru a alinia România la standardele OECD.

Adevărata bogăție este ceea ce nu se vede. Este ceea ce nu poți etala fără să o pierzi.

Aurul „de sub saltea” e exact acel tip de avere: invizibilă, dar reală. Neînregistrată, dar existentă. Emoțională, dar calculată. Turcii l-au ascuns pentru că statul nu le oferă stabilitate. Românii îl ascund pentru că… au văzut ce se întâmplă când statul are control total.

În ambele cazuri, aurul este mai mult decât o investiție. Este un vot de neîncredere și o asigurare personală. Iar faptul că băncile centrale încep să-l caute… spune tot.

Ce urmează?

Dacă BNR va merge mai departe cu acest demers, ar putea urma:

• chestionare voluntare în cadrul INS sau BNR.

• rapoarte integrate cu date despre active tangibile.

• eventual, stimuli fiscali pentru aducerea aurului în sistemul bancar.

• posibilă urmărire mai strictă a tranzacțiilor cu metale prețioase.

Dar, la fel ca în Turcia, întrebarea este: oamenii vor coopera? Sau vor proteja în continuare „aurul de familie”?

Întrebări frecvente

1. Cât aur „sub saltea” există în România?

Nu există cifre oficiale, dar se estimează că românii păstrează miliarde de euro în active fizice: aur, bijuterii, bani în numerar. Piața informală a bijuteriilor este activă, mai ales în zone rurale sau la ocazii culturale.

2. Ce a determinat BNR să investigheze economiile reale?

Tendințele internaționale, riscul de subevaluare a averii populației și nevoia de a calibra politicile monetare pe baze reale, nu doar statistice.

3. Este ilegal să păstrezi aur acasă?

Nu. Este legal să deții aur sub formă de bijuterii sau lingouri, atât timp cât achiziția este legală și nu e utilizat în scopuri comerciale neautorizate.

4. De ce românii cumpără aur din Turcia?

Aurul turcesc este perceput ca mai ieftin (datorită TVA-ului redus sau absent) și este cultural integrat ca suvenir, cadou sau rezervă de valoare. În plus, este mai ușor de negociat în bazaruri.

5. Va impozita statul aurul nedeclarat?

Nu există o astfel de măsură acum. Însă, dacă autoritățile vor include aceste valori în evaluările fiscale viitoare, ar putea apărea reglementări suplimentare privind declararea activelor personale.

Concluzie

Aurul din buzunarele private ale turcilor sau românilor nu este doar un metal. Este un mesaj: „Am încredere în mine, nu în voi.” Iar când băncile centrale încep să întrebe „ce mai aveți voi pe-acasă?”, poate fi semnalul că economia oficială este dublată și de o economie ascunsă.

Poate cel mai important lucru nu este cât aur avem, ci de ce simțim nevoia să-l ascundem.