Pragul de 4.000 $/uncie: context și efecte psihologice

Trecerea aurului de nivelul de 4.000 $ pe uncie în toamna lui 2025 a fost mai mult decât un simplu record de preț – a fost un eveniment cu rezonanță psihologică majoră pentru investitori. Pe 8 octombrie 2025, aurul a atins 4.000 $/oz, marcând al 45-lea maxim istoric al anului. În doar 36 de zile, cotația urcase de la 3.500 $ la acest nou prag, alimentată de cererea puternică de investiții pe fondul intensificării tensiunilor geopolitice, slăbirii dolarului american, așteptărilor de relaxare monetară din partea Fed și riscurilor de pe piețele de acțiuni și obligațiuni.

Astfel de “numere rotunde” – precum 4.000 $ – au un impact psihologic semnificativ: ele atrag atenția și generează emoții (uneori mai mult decât ar justifica fundamentele). Mulți investitori percep depășirea unui prag înalt ca pe un semnal de confirmare a tendinței ascendente, alții devin precauți, temându-se de o posibilă corecție după un asemenea salt. Comparat cu marile curse din istorie, avansul aurului din 2025 a fost rapid, dar nu neapărat epuizat – în circa 735 de zile de creștere continuă se află încă sub durata medie a marilor cicluri ascendende anterioare (aprox. 1.062 zile).

Efectul asupra psihologiei investitorilor a fost profund. Aurul – activ perceput tradițional ca “refugiu” – a ajuns sub lumina reflectoarelor nu doar ca activ defensiv, ci și ca activ vedetă al anului. Mulți și-au amintit de ultimul mare boom al aurului din anii ’70, făcând paralele între 2025 și 1979 în termeni de creștere anuală record. Diferența este că, de data aceasta, creșterea aurului s-a derulat într-o lume financiară mult mai complexă: investitorii au acces instantaneu la date, știri și instrumente de tranzacționare, ceea ce a alimentat un efect de bulgăre de zăpadă..

Pe măsură ce prețul a tot doborât record după record, interesul publicului a crescut exponențial – atît din partea instituțiilor, cât și a investitorilor individuali –, creând un cerc virtuos (sau vicios) în care fiecare nou maxim atrăgea noi cumpărători, consolidând astfel creșterea.

În același timp, pragul de 4.000 $ a generat și temeri de o supracreștere: unii investitori s-au întrebat dacă nu cumva aurul a “urcat prea mult, prea repede” și dacă nu se apropie o corecție. Experiența istorică sugerează însă că nu prețul nominal sau pragurile rotunde ar trebui să dicteze deciziile, ci factorii fundamentali și durata ciclului. Iar în 2025, fundamentele – incertitudinea geopolitică, inflația, politica monetară relaxată – au susținut solid trendul ascendent al metalului galben.

Investitorii din Europa Centrală și de Est: între tradiție și oportunitate

În țările din Europa Centrală și de Est (ECE), aurul are o semnificație aparte, adesea ancorată în tradiție și în istoria economică volatilă a regiunii. Pragul de 4.000 $ a fost privit și aici ca o confirmare că “pariul pe aur” rămâne unul câștigător într-o perioadă plină de incertitudini.

În România, Polonia, Ungaria sau Cehia, investitorii – fie că vorbim de bănci centrale sau de publicul larg – au manifestat un apetit crescut pentru metalul prețios pe parcursul anului 2025.

Pe de o parte, băncile centrale din ECE s-au numărat printre cei mai activi cumpărători oficiali de aur în ultimii ani. Un exemplu notabil este Polonia, a cărei bancă națională (NBP) a continuat cumpărăturile masive: în primele 10 luni din 2025, Polonia a adăugat ~82,7 tone la rezerva sa de aur, ajungând la un total de peste 530 de tone (aprox. 25,6% din rezervele țării).

Ungaria, care făcuse o achiziție spectaculoasă în 2018 (crescând de 10 ori rezerva) și ulterior până la ~94 de tone, a reușit pentru prima dată în 2024 să depășească România la cantitatea de aur deținută. Cehia, Serbia și alte bănci centrale din regiune au intrat și ele în horă, adăugând treptat aur pentru a-și consolida rezervele.

Motivațiile acestor achiziții țin de istoria economică regională: multe țări est-europene au cunoscut inflații galopante și devalorizări monetare în trecut, așa că aurul este perceput ca o ancora de încredere și suveranitate financiară. Când publicul vede băncile centrale locale cumpărând aur, sentimentul de încredere în metalul prețios crește, validând decizia multor investitori individuali de a-l deține.

Pe de altă parte, investitorii individuali din ECE (și în special din România) au reacționat prompt la ascensiunea aurului.

O analiză din aprilie 2025 arăta că volumul de aur de investiții cumpărat de români în trimestrul I 2025 a crescut cu ~65% față de T1 2024– un salt impresionant. Acest avânt se explică prin combinarea a două forțe: pe de o parte, atracția tradițională (aurul fiind văzut de mulți est-europeni ca o poliță de asigurare financiară transmisă între generații), iar pe de altă parte, oportunitatea financiară clară (creșterea rapidă a prețului a generat un interes fără precedent).

Dealerii specializați din România ( cum este și goldbars.ro) au raportat în 2025 cereri record pentru lingouri și monede, iar serviciile de buyback (răscumpărarea aurului vândut de clienți) au fost folosite tot mai frecvent.

Interesant este că românii nu doar au cumpărat mult mai mult aur, dar au și vândut mai puțin din deținerile lor față de anul anterior semn că a crescut înțelegerea rolului aurului ca plasament pe termen lung. Singurele vânzări notabile au provenit din partea celor care dețineau bijuterii vechi: în T1 2025, cantitatea de aur sub formă de bijuterii vândută către un dealer major a crescut cu 170% față de T1 2024, mulți profitat de prețurile ridicate pentru a lichida bijuterii vechi.

 Pe ansamblu însă, comportamentul investitorilor de retail a virat clar spre cumpărare și păstrare („buy and hold”), semn de maturizare a pieței locale.

Această tendință regională se aliniază cu cea globală. La nivel mondial, în 2025, cererea de aur pentru investiții (lingouri, monede și ETF-uri) a atins niveluri record – peste 550 de tone în T1, cu 170% mai mult decât în trimestrul corespondent din 2024. În același timp, cererea pentru bijuterii din aur a scăzut cu ~21%, atingând minimul ultimilor 5 ani, pe măsură ce tot mai mulți investitori au preferat formele „pur financiare” de aur (lingouri standard de puritate 99,99% și monede bullion) în locul bijuteriilor sau medalilor de colecție.

Acest comportament – vizibil și în Europa Centrală și de Est – reflectă un proces de educație financiară: investitorii nu mai privesc aurul doar ca pe o relicvă sau un lux, ci ca pe un activ strategic, de bază, pentru diversificare și protecție.

În toamna 2025, aurul nu mai era considerat doar o investiție alternativă pentru portofolii conservatoare, ci a devenit tot mai evident un „răspuns rațional” la un context financiar dominat de incertitudine și volatilitate.

Aur fizic vs. aur prin ETF-uri: ce preferă investitorii români?

Odată cu creșterea interesului pentru aur, s-a intensificat și discuția despre modalitățile de deținere a acestui activ. Două opțiuni principale sunt la îndemâna publicului: cumpărarea de aur fizic (lingouri sau monede pe care le deții în mod direct) sau investirea în fonduri tranzacționate la bursă (ETF-uri) pe aur – instrumente financiare care urmăresc prețul aurului și sunt garantate de aurul fizic deținut de custode. Fiecare variantă are avantajele și dezavantajele ei, iar alegerea depinde de obiectivele și preferințele investitorului.

Aurul fizic (lingouri și monede) oferă un sentiment unic de siguranță tangibilă: ai în mână activul concret, care nu depinde de buna funcționare a niciunei entități financiare. Un avantaj major al deținerii fizice este lipsa riscului de contrapartidă – odată ce ai cumpărat aurul și îl deții, nu ești expus la riscul de default al unei bănci sau al unui fond.

Aurul fizic nu poate da faliment, nu poate intra în insolvență și nu depinde de vreo promisiune de plată. În plus, s-a demonstrat că aurul performează bine în perioade de criză, protejând averea în fața inflației și a volatilității piețelor.

Pentru mulți investitori români, aceste argumente au o greutate mare: tradiția de a păstra aur în casă, transmis din generație în generație, se bazează tocmai pe încrederea că, indiferent ce se întâmplă cu moneda locală sau cu băncile, aurul își va menține valoarea intrinsecă.

Desigur, deținerea fizică implică și provocări logistice: trebuie să te ocupi de păstrare în siguranță (acasă în seif, în cutii de valori la bancă etc.), iar lichiditatea (convertirea rapidă în numerar) necesită să găsești un cumpărător sau un dealer dispus să răscumpere aurul la un preț corect.

În România, piața de buyback s-a dezvoltat puternic, mulți dealeri (inclusiv GoldBars.ro) oferind servicii de răscumpărare rapidă, ceea ce asigură lichiditate, însă rămâne efortul logistic de a transporta și tranzacționa fizic metalul.

Sursa: goldbars.ro

ETF-urile pe aur, pe de altă parte, oferă comoditate și viteză. Printr-un simplu cont de brokeraj, un investitor poate cumpăra unități dintr-un ETF precum SPDR Gold Shares (GLD) sau alte fonduri echivalente listate în Europa, obținând expunere la prețul aurului fără a trebui să gestioneze efectiv lingouri.

Avantajul major al ETF-urilor este lichiditatea instantanee și costurile de tranzacționare mici: poți cumpăra sau vinde aur “de hârtie” în câteva secunde pe bursă, la un spread mic, și poți investi sume precis dimensionate (chiar și echivalentul a 0,1 oz dacă vrei). De asemenea, nu trebuie să te preocupe depozitarea sau paza – fondul se ocupă de stocarea aurului fizic în seifuri sigure, contra unei taxe anuale modice (de regulă sub 0,5%).

Cu toate acestea, ETF-urile vin cu un anumit risc de contrapartidă și de sistem: investiția ta e tot atât de bună pe cât de sigur este fondul și custodele acestuia.

În situații extreme (de exemplu, închiderea piețelor sau falimentul instituției financiare – improbabil, dar teoretic posibil), accesul la aurul subiacente ar putea fi îngreunat. Unii investitori conservatori preferă astfel aurul fizic tocmai pentru a elimina complet orice intermediar dintre ei și ”comoara lor” .

Un alt aspect este cel emoțional/cultural: deținerea de aur fizic oferă o satisfacție și o liniște psihologică aparte, pe care un instrument financiar abstract nu le poate oferi.

 Să zicem că vrei să investești echivalentul a 10.000 de lei în aur. Ai putea cumpăra ~50 de grame de aur fizic (sub forma a 5 lingouri de 10g), pe care să le păstrezi acasă sau într-un seif bancar, știind că sunt ale tale, indiferent ce se întâmplă. Alternativ, ai putea cumpăra unități de ETF de aur de aceeași valoare, pe care să le vinzi oricând online. Dacă îți dorești flexibilitate la vânzare/cumpărare și nu vrei grija depozitării, ETF-ul e tentant.

Dacă pui preț pe siguranța absolută și control direct, aurul fizic e calea.

Mulți investitori români aleg o combinație: dețin un nucleu de aur fizic (pentru orizont lung și sentiment de siguranță) și folosesc ETF-uri pentru a specula pe termen scurt variațiile prețului sau pentru a-și ajusta rapid expunerea. Cert este că atât aurul fizic, cât și cel “scriptic” au crescut în popularitate în 2025.

ETF-urile susținute de aur au atras fluxuri masive de capital pe plan global (634 tone adăugate în primele 10 luni, apropiindu-se de maximul istoric al deținerilor din 2020), semn că mulți investitori instituționali au intrat în joc; simultan, vânzările de lingouri și monede către investitorii de retail au atins recorduri absolut peste tot în lume.

Pentru publicul larg, diferența esențială dintre aurul fizic și ETF rămâne scopul: dacă vrei aur ca asigurare pe termen lung și te interesează să-l poți accesa oricând direct, alege fizic; dacă vrei manevrabilitate și te concentrezi pe investiții financiare diversificate, un ETF poate fi adecvat. Important este că ambele forme au rolul lor în noua lume a investițiilor dominată de căutarea siguranței.

Lingouri mici vs. lingouri mari: protecția patrimoniului pe înțelesul tuturor

Un aspect interesant al pieței aurului de investiții este preferința investitorilor pentru diferite greutăți de lingouri.

Odată cu creșterea apetitului pentru aur în 2025, s-a observat o orientare tot mai pronunțată către lingouri de dimensiuni mici și medii, mai degrabă decât exclusiv spre lingouri mari. În România, dealerii au confirmat că cele mai căutate produse au fost lingourile de 2,5g, 5g, 10g și monedele de aur de 1 uncie (aprox. 31,1g) – acestea oferind un echilibru optim între lichiditate, cost și flexibilitate la revânzare.

Desigur, și lingourile mai consistente (20g, 50g, 100g) și chiar cele standard de 1 kg au avut căutare, însă ponderea cererii s-a mutat vizibil către segmentele ușor accesibile omului de rând.

De ce preferă investitorii lingouri mici? În primul rând, accesibilitatea financiară: un lingou de 2,5 grame sau 5 grame are un preț mult mai redus (câteva sute ori puțin peste o mie de lei), permițând aproape oricui să înceapă să investească în aur. Pragul psihologic de intrare e scăzut, așa că și un student sau un mic antreprenor poate cumpăra treptat, bucată cu bucată.

În al doilea rând, flexibilitatea la vânzare: dacă ai nevoie de lichiditate urgentă pentru o sumă mică, poți vinde un lingou de 5g fără să renunți la întreaga ta avere în aur. Acest lucru e mult mai dificil dacă deții doar un lingou mare de, să zicem, 1 kilogram; nu poți vinde “jumătate de kil” – va trebui fie să lichidezi tot lingoul, fie să cauți metode complexe de împrumut în contrapartidă.

Așadar, lingourile mici acționează ca niște “bancnote de aur” ușor de folosit la nevoie.

Există și dezavantaje la lingourile mici: în principal costul unitar mai ridicat. Spre exemplu, un lingou de 5g are un preț per gram mai mare decât unul de 50g, din cauza costurilor de fabricație și distribuție (așa-numitul premium peste prețul spot). Această diferență se reflectă într-un spread (diferență între prețul de cumpărare și cel de vânzare) mai mare în procente pentru lingourile mici.

La polul opus, lingourile mari (50g, 100g, 1kg) atrag investitorii cu capital mai mare, care urmăresc eficiența costului. Un lingou de 100g, de exemplu, va avea un cost per gram mai mic și un spread relativ mic – deci dacă ai sume mari de plasat, achiziția unui singur lingou mare poate fi mai rentabilă decât fragmentarea în zeci de lingouri mic. În plus, pentru depozitare, un lingou de 1kg ocupă mai puțin spațiu (și eventual comisioane de custodie mai mici) decât 100 de lingouri de 10g. Dezavantajul evident este lipsa de granularitate: la revânzare, va trebui să găsești un cumpărător pentru toată cantitatea odată, ceea ce nu e greu prin dealerii profesioniști, dar închide opțiunea de a “lichida parțial” investiția.

Iimaginați-vă doi investitori români în 2025. Andrei, prudent, cumpără lunar câte un mic lingou de 5 grame. După un an are ~60g de aur împărțit în 12 lingouri. Maria, în schimb, moștenește o sumă importantă și decide să cumpere dintr-un foc un lingou de 250g (un sfert de kilogram). În 2026, ambii au nevoie de ~30g de aur convertit în lei pentru o oportunitate.

Andrei poate vinde pur și simplu 6 din cele 12 lingouri de 5g – rezolvându-și problema și rămânând cu restul investiției neatins. Maria însă trebuie fie să vândă întreg lingoul de 250g (mult peste necesar), fie să încerce o operațiune de gaj sau împrumut pe seama lui (complicat și cu costuri).

Acest exemplu arată de ce, în special pentru protecția patrimoniului personal, este util să ai diverse greutăți .Mulți consultanți recomandă deținerea unui mix: câteva lingouri mici (pentru nevoi rapide neprevăzute) și lingouri mai mari (pentru eficiență și depozitare pe termen lung).

În 2025, lingourile mici au fost “eroii” discreți ai pieței de retail. Mărci precum Rafinor (producție românească), PAMP, Argor-Heraeus sau Valcambi (elvețiene) și alte rafinării reputate au livrat pe piața locală cantități record de lingouri de 1g, 5g, 10g, toate sigilate în blistere cu serie unică și certificate recunoscute internațional.

Pentru investitorul de rând, să poată cumpăra lunar un mic lingou și să-l adauge la tezaurul personal a devenit nu doar o modă, ci și o strategie de economisire. Practic, mulți au înlocuit ideea de “depozit bancar” cu cea de a economisi în aur fizic: în loc să pună bani deoparte la dobânzi real-negative, au preferat să cumpere periodic aur, considerând – pe bună dreptate în 2025 – că vor obține o protecție mai bună contra inflației și chiar un potențial de apreciere.

Retailul de aur din România: tendințe globale și previziuni pentru 2026

Piața aurului de retail din România s-a schimbat semnificativ în 2025, aliniindu-se tot mai mult cu tendințele globale.

Dacă în trecut aurul era perceput mai degrabă ca un cadou sau o „plasă de siguranță” izolată, anul 2025 a marcat o maturizare a acestei piețe, atât ca volum cât și ca sofisticare a investitorilor. După cum am menționat, cererea internă pentru lingouri și monede a explodat efectiv, pe măsură ce prețul gramului de aur 999,9 fin în lei a depășit prag după prag (530 lei/gram în septembrie, apoi 537 lei/gram spre finele anului).

 Românii au realizat că aurul nu mai e un lux sau un moft, ci poate fi un instrument financiar esențial pentru oricine își dorește diversificare reală, lichiditate și protecție împotriva riscurilor macroeconomice

O tendință interesantă a fost creșterea achizițiilor de aur prin companii (pe firmă).

Tot mai mulți antreprenori au început să se intereseze dacă își pot plasa o parte din lichiditățile firmei în aur – iar răspunsul este pozitiv, întrucât aurul de investiții de 24K este scutit de TVA în UE și poate fi înregistrat contabil fie ca activ, fie ca stoc, în funcție de destinație.

Această practică – răspândită deja în țări precum Germania sau Austria – prinde contur și în România, semn că piața înțelege valoarea aurului ca activ strategic, nu doar personal, ci și la nivel de business (ca rezervă de valoare pentru zile negre sau ca hedge împotriva devalorizării monedei). Facilitarea de către dealeri a vânzărilor pe firmă, cu facturi și livrare asigurată, a redus barierele și a deschis noi orizonturi în 2025.

Privind spre 2026, previziunile experților indică un optimism precaut. După o creștere de peste 50% în 2025 este de așteptat ca ritmul ascensiunii aurului să tempereze, însă trendul de bază să rămână pozitiv.

Analiștii de la ING prognozează continuarea bull market-ului aurului, cu noi maxime în 2026 și un preț mediu estimat de ~4.325 $/oz pentru anul viitor. Principalii factori care au alimentatcreșterera– cererea masivă a băncilor centrale, incertitudinile macro și geopolitice, eventuale reduceri de dobândă la Fed și un dolar mai slab – rămân în mare parte valabili.

Sursa: goldbars.ro

Un scenariu interesant este că Statele Unite ar putea intra într-o perioadă de politică monetară mai relaxată (în contextul unei noi administrații orientate spre dobânzi mai mici), ceea ce istoric a fost un catalizator puternic pentru creșterea aurului. Pe plan global, cererea investitorilor nu pare saturată: chiar și după acumulările record, deținerile globale în ETF-uri de aur rămân sub maximele anterioare (încă cu 2% sub vârful din 2020 la final de octombrie 2025), ceea ce sugerează spațiu pentru intrări noi de capital.

Totuși, volatilitatea ar putea crește. După o cursă atât de abruptă, nu sunt excluse episoade de corecție pe termen scurt – fie pe fondul unor vânzări pentru marcarea profitului, fie ca reacție la vești economice mai bune decât așteptările (de exemplu, dacă inflația globală scade rapid sau dacă tensiunile geopolitice se atenuează).

Un alt factor de urmărit este comportamentul băncilor centrale: deși puțin probabil, dacă acestea ar începe să vândă aur (poate stimulate de prețul ridicat), ar putea pune presiune temporară pe cotații. În plus, nivelul foarte ridicat al prețului ar putea descuraja cererea de bijuterii în continuare (în 2025 deja s-a văzut o scădere puternică a cererii de bijuterii, inclusiv în piețe mari precum China și India), ceea ce înseamnă că investițiile financiare ar trebui să compenseze pentru a menține prețurile sus.

Până acum, acest lucru s-a întâmplat – scăderea cererii de bijuterii a fost contrabalansată de creșterea cererii de investiții.

Pe plan intern, ne putem aștepta ca interesul românilor pentru aur să rămână ridicat și în 2026.

După experiența anului record 2025, aurul a intrat în mentalul colectiv nu doar ca refugiu abstract, ci ca instrument concret de economisire și protecție. Dacă inflația va persista peste ținta BNR, iar leul va continua să simtă presiuni, este probabil ca tot mai mulți români să includă aur în portofoliile lor, fie direct, fie indirect. De asemenea, inițiative de educație financiară și popularizare a investițiilor în aur (precum bloguri specializate- cum este acesta-  webinarii, analiști în media) vor juca un rol în formarea unei piețe mai informate.

Maturizarea pieței aurului se va vedea și în faptul că investitorii nu vor mai reacționa panicard nici la creșteri, nici la scăderi bruște, ci vor trata aurul ca pe un element structural al strategiei lor financiare.

Concluzie: maturizarea pieței aurului – siguranță și diversificare

Povestea aurului în 2025 – cu pragul său de 4.000 $ depășit și cu interesul febril pe care l-a generat – este, în esență, povestea revenirii încrederii într-un activ milenar într-o lume modernă plină de noi provocări. Lumea investițiilor de azi arată diferit după acest salt-record. Dacă înainte aurul era adesea privit ca o relicvă sau o plasă de siguranță „pentru vremuri de criză”, acum el și-a recâștigat statutul de pilon central al încrederii în portofolii. În 2025, aurul a devenit un adevărat barometru al încrederii globale.

Atât investitorii instituționali (bănci centrale, fonduri mari), cât și investitorii de retail (inclusiv din România) au dat dovadă de o maturizare a abordării față de aur. Pragurile psihologice (3000$, 4000$) au fost depășite într-un mod sănătos, fără euforie oarbă, ci cu înțelegerea faptului că dincolo de cifre se află fundamente solide: aurul strălucește nu (doar) pentru că prețul său crește, ci pentru că oferă ceva ce puține active mai pot oferi într-o perioadă plină de incertitudini – siguranță, lichiditate și independență financiară.

Am putea spune că 2025 a fost anul în care investitorii „au devenit adulți” în relația lor cu aurul: au învățat să-l folosească nu ca pe un bilet de loterie, ci ca pe o poliță de asigurare și un rezervor de încredere.

Pentru 2026, lecția-cheie lăsată de 2025 este importanța diversificării inteligente.

Aurul, alături de alte active defensive, și-a câștigat pe merit un loc stabil în alocarea portofoliilor moderne. Iar piața aurului – cu toate segmentele sale, de la lingouri de 2 grame la ETF-uri gigantice – a demonstrat că se poate dezvolta și adapta, atrăgând atât instituții cu mii de tone în visterii, cât și oameni obișnuiți cu câteva monede în sertar.

În final, aurul la 4.000 $ nu a însemnat sfârșitul drumului, ci începutul unei noi etape: o etapă în care lumea investițiilor redescoperă echilibrul delicat dintre risc și siguranță, dintre profit și protecție. Iar aurul, strălucind ca dintotdeauna, rămâne acolo, în centru, ca un reper de încredere într-o mare de incertitudini.

Disclaimer: Acest articol are scop informativ și educativ. Opiniile exprimate nu constituie recomandări financiare personalizate. Investițiile în aur implică riscuri, iar cititorii ar trebui să își evalueze situația financiară și să consulte specialiști înainte de a lua decizii de investiții. GoldBars.ro și autorii nu își asumă responsabilitatea pentru eventuale acțiuni bazate pe informațiile din acest material.

Întrebări frecvente:

• Merită să cumperi aur acum, după ce prețul a atins 4.000 $ pe uncie?
  Depinde de obiectivele fiecărui investitor. Unii preferă să cumpere treptat (averaging) pentru a atenua riscul volatilității. Chiar și la prețuri record, aurul poate oferi protecție pe termen lung împotriva inflației și a incertitudinilor, dar e recomandat să nu investești toată suma odată, ci eșalonat.

• Care este diferența dintre a investi în aur fizic și a investi printr-un ETF pe aur? Aurul fizic (lingouri, monede) îți aparține direct, fără risc de contrapartidă, însă trebuie stocat și este mai puțin lichid. Un ETF pe aur îți permite să cumperi/vinzi rapid expunere la prețul aurului prin bursă, fără să deții efectiv metalul, fiind mai lichid dar având un mic risc de custodie și un cost anual de administrare.

• Ce avantaje au lingourile mici față de cele mari pentru investiții?
  Lingourile mici (ex: 5g, 10g) sunt mai accesibile ca preț și permit vânzarea parțială a colecției de aur dacă ai nevoie de lichidități, oferind flexibilitate. Lingourile mari (ex: 100g, 1kg) vin cu un cost per gram mai mic și un spread redus (mai eficiente ca preț), dar implică investiții mari din start și mai puțină flexibilitate la vânzare (trebuie vândută o cantitate mare odată).

• Cât aur ar trebui să am în portofoliu pentru o bună diversificare?
  Nu există un procent magic valabil pentru toți, însă mulți consilieri financiari recomandă alocarea a circa 5-15% din portofoliu în aur și metale prețioase. Pentru investitorii foarte precauți sau în perioade de criză, unii urcă până la 20%. Important e ca aurul să fie parte din portofoliu, nu întreg portofoliul, asigurând echilibru între risc și siguranță.

• Ce previziuni există pentru prețul aurului în 2026?
  Prognozele indică menținerea trendului pozitiv, dar cu ritm potențial mai lent. Analiștii văd posibil aurul atingând noi recorduri în 2026, cu factori ca cererea băncilor centrale, inflația și politicile Fed continuând să îl susțină. De exemplu, unele estimări plasează prețul mediu pe 2026 în jur de 4.300 $/oz. Totuși, previziunile nu sunt garanții, iar prețul aurului poate fluctua pe termen scurt.