Argintul, tehnologia și recordul istoric de 60 $/uncie

Evoluția prețului argintului în ultimele decenii arată salturile majore din 2011 și 2025, când metalul alb a depășit vechile recorduri. În decembrie 2025 a atins circa 60 $/uncie, peste maximul din 1980 (~50 $). În grafic, axa verticală indică prețul în dolari pe uncie (1 uncie ≈ 31,1 grame).

La sfârșitul lui 2025 argintul a atins cote nemaiîntâlnite, tranzacționându-seazi, 12 decembrie la  peste 64 $/uncie. Este pentru prima dată când depășește pragul de 60 $, doborând recordurile din 1980 (aprox. 50 $/uncie în timpul celebrului episod Hunt Brothers) și 2011 (când a atins ~48,7 $/uncie.

Prețul actual echivalează cu circa 1,93 $/gram (aproximativ 8-9 lei/gram pentru argint pur de 999,9‰). Această creștere fulminantă (peste 100% în 2025) a fost susținută atât de factori speculativi – precum așteptările privind scăderea dobânzilor FED– cât și de o criză a ofertei pe piața fizică în octombrie 2025. Argintul a avut astfel o evoluție mult mai dinamică decât aurul, care „s-a mulțumit” cu +60% în același interval.

SURSA: goldbars.ro

Cu alte cuvinte, argintul a eclipsat aurul în 2025, confirmând reputația sa de metal prețios mai volatil și mai sensibil la ciclurile economice.

Dincolo de contextul financiar imediat, recordul argintului reflectă schimbări profunde în cererea globală. Cererea industrială de argint a atins niveluri record în 2024-2025, depășind 700 milioane uncii anual (adică peste 21.700 tone!).

Proporția consumului industrial în cererea totală de argint a urcat la ~50-60%, un nivel nemaivăzut în epoca modernă. Această cerere vine din multiple direcții – electronice, energie solară, baterii, rețele electrice, medicină – dar are un numitor comun: tehnologia. Practic, tehnologiile emergente ale ultimelor două decenii “au înfometat” piața argintului, punând presiune pe o ofertă minieră care crește mult mai lent (și chiar a intrat în deficit structural din 2021.

Contextul actual ne arată că prețul de 60 $/uncie nu este un capriciu speculativ, ci rezultatul firesc al acestor tendințe convergente. Vom vedea în continuare cum fiecare etapă – de la smartphone-ul din buzunar la panourile solare de pe acoperiș – a contribuit la această evoluție.

Anii 2000 – Era smartphone-ului și ascensiunea electronicelor moderne

Să ne întoarcem în timp în jurul anului 2000. Telefoanele mobile abia începeau să devină accesibile, iar primul iPhone urma să apară în 2007, declanșând era smartphone. La acea vreme, puțini se gândeau că argintul are vreo legătură cu aceste gadgeturi minune – în fond, argintul era cunoscut mai degrabă din monede, bijuterii și filme foto. Însă fiecare smartphone conține o cantitate mică de argint: aproximativ 0,34 grame per telefon folosite în contacte și circuite (datorită celei mai bune conductivități electrice dintre toate metalele).

Poate părea infim, dar dacă înmulțim cu cele ~1,5 miliarde de smartphone-uri produse anual consumul devine semnificativ. Practic, în fiecare an, telefoanele inteligente „înghit” peste 16 milioane uncii de argint doar prin simplul fapt că există în buzunarele noastre. Iar dacă adăugăm și alte dispozitive electronice – laptopuri (fiecare având ~1,25 g argint) tablete, televizoare, aparatură electrocasnică – obținem o cerere uriașă și în continuă creștere în sectorul electronic.

Un aspect fascinant al anilor 2000 este schimbarea gărzii în utilizările argintului. Timp de peste un secol, fotografia pe film a fost un pilon al cererii de argint (pelicula fotografică conținea halogenuri de argint).

De exemplu, în 1999, industria fotografiilor consuma 229 milioane uncii de argint – circa un sfert din cererea globală de atunci. Odată cu apariția camerelor digitale și a smartphone-urilor cu cameră, această cerere tradițională s-a prăbușit, ajungând la doar 24 milioane uncii în 2025 (un minim istoric).

Warren Buffett glumea în anii ’90: „Continuați să faceți poze, fiecare fotografie îmi bagă bani în buzunar”, aluzie la investiția sa masivă în argint și la consumul de peliculă foto. Dar epoca filmului s-a încheiat brusc – argintul a pierdut un pilon tradițional, însă și-a găsit rapid altul: electronica de masă.

Astfel, anii 2000 au marcat pivotul argintului către era digitală. Cererea din sectorul electric și electronic a început să crească robust. Între 2010 și 2015, consumul de argint în electronică a crescut cu ~19%, ajungând la ~254 milioane uncii în 2024.

Dacă fotografia a fost baza de care argintul a trebuit să se despartă, boom-ul smartphone-urilor și al dispozitivelor inteligente a fost baza nouă, mult mai modernă, pe care s-a așezat. În mod metaforic, argintul a trecut din camera obscură în lumina ecranului tactil: din emulsia fotografică de pe film, direct în circuitele fine ale telefonului din palma ta.

Iar acesta a fost doar începutul.

Revoluția bateriilor și vehiculelor electrice – argintul intră ”în priză”

Următorul mare val tehnologic care a ridicat ștacheta pentru argint a fost electrificarea transportului și revoluția bateriilor.

În anii 2010, odată cu apariția pe scară largă a mașinilor electrice (EV) – popularizate de Tesla și nu numai – cererea de argint în sectorul auto a explodat.

Motivul?

Vehiculele electrice consumă cu 67-79% mai mult argint decât cele convenționale cu motor termic pentru că folosesc argint în numeroase componente: sisteme de gestionare a bateriei, electronice de putere, senzori, contacte electrice și chiar încărcătoare rapide.

În medie, un singur EV conține 25-50 de grame de argint (față de ~10-20g la o mașină clasică), transformând acest metal într-o „vitamină” esențială a electromobilității. De la conexiunile din bateria litiu-ion până la circuitele stațiilor de încărcare, argintul este prezent pretutindeni pe unde ”curge” curentul.

S-ar putea spune că argintul a devenit ”metalul electrificării”.

Dacă ar fi să facem o comparație sugestivă, rolul argintului într-o mașină electrică este ca rolul uleiului într-un motor cu ardere internă – nu se vede, dar fără el sistemul n-ar funcționa fiabil. Pe măsură ce tot mai mulți șoferi au făcut trecerea la vehicule electrice în anii 2015-2025, consumul de argint din industria auto a ținut pasul.

Potrivit Silver Institute, cererea de argint în sectorul auto va crește într-un ritm de 3,4% pe an între 2025 și 2031 (silverinstitute.org), pe măsură ce vehiculele electrice vor depăși numeric pe cele clasice până în 2027.

Deja până în 2025, aproximativ 10% din argintul industrial merge în aplicații auto și această pondere e în creștere.

Un exemplu elocvent al modului în care noile tehnologii stimulează noi cereri de argint este dezvoltarea bateriilor de generație următoare.

În 2023-2025 au apărut prototipuri de baterii solide pentru EV, unele folosind compuși pe bază de argint pentru a atinge performanțe superioare. De pildă, Samsung a prezentat o baterie EV solid-state cu autonomie de 600 mile la o încărcare de 9 minute, care folosește nanocompozite cu argint pentru a crește conductivitatea și a reduce greutatea.

Astfel de inovații confirmă statutul argintului de „metal tehnologic”, nu doar metal prețios. În timp ce investitorii tradiționali încă văd argintul ca pe „fratele mai mic al aurului”, industria îl vede tot mai mult ca materie primă critică. Iar pe măsură ce fiecare baterie și fiecare kilowatt de electricitate stocat implică argint, cererea industrială continuă să urce.

Boom-ul panourilor solare – argintul, combustibilul invizibil al energiei verzi

Nicio discuție despre ascensiunea argintului nu ar fi completă fără revoluția energiei solare.

Dacă un smartphone folosește miligrame de argint, un panou fotovoltaic folosește 15-20 de grame. Iar lumea a instalat panouri solare într-un ritm amețitor: Doar în 2024 s-au adăugat ~375 GW de capacitate solară nouă la nivel global – adică milioane de panouri.

Argintul este elementul-cheie în celulele solare fotovoltaice, datorită conductivității sale excepționale: pastă de argint este imprimată pe celulele solare ca “rețea” ce colectează electronii generați de lumină. Cu alte cuvinte, fără argint, eficiența panourilor solare ar scădea drastic.

Nu e de mirare că, pe măsură ce lumea a accelerat tranziția energetică, cererea de argint pentru industria solară a explodat cu aproape 300% în ultimul deceniu.

În 2015, sectorul fotovoltaic consuma doar ~60 Moz (milioane de uncii) de argint reprezentând 10-11% din cererea industrială de atunci. Până în 2024, consumul anual al panourilor solare a urcat la 232 Moz – aproximativ 29% din tot argintul industrial la nivel global.

Cu alte cuvinte, aproape o treime din fabricile de panouri solare „funcționează” practic pe argint. Argintul chiar este „benzina invizibilă” a tranziției energetice: nu scoate fum, nu iese în evidență, dar fără el tranziția la energie verde ar pierde viteză. Un panou solar standard conține benzi subțiri de argint – asemenea unor rădăcini metalice care culeg energia soarelui. Fiecare gigawatt de energie solară instalată „mănâncă” câteva sute de kilograme de argint. Iar țintele climatice globale proiectează creșteri continue.

De pildă, Uniunea Europeană și-a propus cel puțin 700 GW de capacitate solară până în 2030 ceea ce va menține cererea de argint la cote ridicate în acest sector.

”Cererea industrială globală de argint (linie verde, exprimată în milioane de uncii pe an) a crescut accelerat în ultimii ani, odată cu dezvoltarea energiei solare și a electronicii. După 2015, tendința s-a accentuat: în 2023 consumul industrial a atins ~632 Moz, iar în 2024 a depășit pragul de 700 Moz (record istoric). Practic, sectorul industrial absoarbe peste jumătate din argintul extras anual, comparativ cu ~40% acum un deceniu”, spun cei la Silver Institute

Evoluția tehnologică a panourilor solare a avut însă și un efect paradoxal asupra cererii de argint.

Pe de o parte, eficiența conversiei fotovoltaice a crescut, necesitând dezvoltarea unor celule mai avansate – de exemplu tehnologia TOPCon și HJT (Heterojunction), care folosesc chiar mai mult argint per celulă decât cele clasice de tip PERC. Se estimează că trecerea la noile celule HJT ar putea dubla necesarul de argint per panou, ceea ce ar putea urca cererea anuală de argint în solar la 500+ Moz până în 2030 dacă aceste tehnologii devin standard.

Pe de altă parte, producătorii de panouri au încercat ”thrifting”, adică reducerea cantității de argint pe fiecare celulă pentru a economisi costuri. S-a reușit scăderea încărcăturii de argint pe o celulă PERC de la ~130 mg în 2010 la ~70 mg recent, însă creșterea volumului de panouri instalate a compensat din plin aceste economii. Practic, ceea ce s-a economisit per panou s-a risipit în numărul tot mai mare de panouri fabricate. Iar acum, cu noile generații de celule care cer din nou mai mult metal, roata se întoarce.

Toate acestea întăresc ideea că argintul rămâne un component non-substituibil al energiei solare pentru viitorul previzibil.

În 2023, sectorul energiei solare a consumat în jur de 140 Moz de argint, iar prognozele indică ~200 Moz anual spre 2025-2026. Suntem, așadar, într-un punct de inflexiune istoric: niciodată până acum un sector industrial “verde” nu a avut un impact atât de mare asupra unui metal prețios.

Dacă în trecut recesiunile economice sau politicile băncilor centrale dictau soarta argintului, astăzi amprenta este tot mai mult a tehnologiei și energiei verzi. Argintul nu mai este doar un metal de bijuterii sau monede de tezaurizare – este un material strategic pentru decarbonizarea economiei. Iar cererea industrială record din 2025 reflectă perfect acest nou rol.

Prezent 2025 – O culminare logică, nu o simplă speculație

După această călătorie prin ultimele două decenii, putem privi din nou spre prezentul finalului de 2025 și prețul record de 60 $/uncie cu alți ochi.

Argintul se găsește într-o poziție unică, la intersecția dintre două lumi: cea financiară (unde concurează cu aurul ca activ de refugiu) și cea industrial-tehnologică (unde este materie primă critică).

Raportul aur/argint, un indicator urmărit de investitori, ne arată cât de mult a recuperat argintul teren față de aur în acest ciclu: în septembrie 2025 raportul era ~86:1 (aurul de 86 ori mai scump ca argintul), comparativ cu ~32:1 la vârful argintului în 2011. Asta sugera că argintul era subevaluat relativ la aur, „rămas în urmă” în cursa prețurilor. Ulterior, argintul a recuperat spectaculos – iar la 60 $/uncie, raportul s-a restrâns semnificativ.

Este un pattern repetitiv în istorie: în perioadele de boom, argintul tinde să surclaseze aurul procentual (de exemplu +100% vs +60% în 2025, pentru că pornește de la o bază mai mică și are o piață mai puțin lichidă, deci reacționează mai abrupt la dezechilibre.

Un factor major care a adus argintul aici este dezechilibrul fundamental dintre cerere și ofertă. Piața argintului a intrat în deficit din 2021 și așa a rămas până în 2025. Asta înseamnă că în fiecare an, consumul total (industrial + investițional) a depășit producția minieră și reciclarea, golind stocurile existente.

Conform datelor Silver Institute (un veritabil Consiliu al Argintului global), perioada 2021-2025 va cumula un deficit agregat de ~800 milioane uncii (aproape o producție anuală întreagă!).

• Oferta minieră pur și simplu nu a putut ține pasul: producția mondială bate pasul pe loc la ~800-830 Moz pe an cu zăcăminte tot mai sărace (tenorul mediu de argint în minereu a tot scăzut). În plus, ~75% din argintul extras este produs secundar din mine de zinc, plumb, cupru sau aur – deci nu poate fi accelerat ușor dacă prețul argintului crește, fiind dependent de deciziile luate pentru alte metale. Lipsa investițiilor în noi mine în ultimul deceniu (capex-ul pentru noi proiecte a scăzut ~60% între 2012 și 2020și întârzierile cauzate de reglementări, mediu și alți factori în țări cheie ca Mexic, Peru, Chile, au limitat serios răspunsul ofertei. Practic, sectorul minier a intrat “în defensivă” exact când cererea de argint a intrat “în ofensivă”, creând furtuna perfectă pe piață.

Pe latura cererii, am detaliat deja principalele motoare: electronicele, bateriile/EV și solarul – la care se adaugă aplicații emergente în medicină (ex: agenți antimicrobieni pe bază de argint pentru bandaje, aparatură medicală, purificarea apei etc. au început să conteze tot mai mult. În 2024, cererea industrială a marcat al patrulea an consecutiv de creștere record, iar 2025 probabil va continua trendul. Argintul s-a transformat structural dintr-un metal prețios “de vitrină” într-un metal industrial indispensabil, fără de care planurile de electrificare și digitalizare globală ar fi mult încetinite.

O statistică impresionantă subliniază această transformare: capacitatea globală de calcul IT (data centers) a crescut de 53 de ori între 2000 și 2025 (de la sub 1 GW la aproape 50 GW instalați în centre de date). Asta înseamnă mii de centre de servere care consumă curent și, implicit, argint în componentele lor electronice.

Economia digitală și cea verde “trag” de argint din toate direcțiile, conferindu-i un profil unic dual (prețios + industrial) pe care niciun alt metal nu îl are la același nivel.

Prin urmare, prețul de 60 $/uncie reflectă tocmai această stare de fapt: un metal aflat la confluența tendințelor macroeconomice (politici monetare, inflație, refugiu investițional) și a tendințelor tehnologice (verzi și digitale). Nu este o bulă de moment, ci rezultatul inevitabil al unei cereri robuste și al unei oferte inelastice.

Desigur, ca orice activ financiar, argintul va avea corecții și fluctuații (volatilitatea face parte din ADN-ul său). Dar mulți analiști consideră acum că un nou prag de preț s-a instaurat. Dacă în trecut 30 $ părea un maxim greu de depășit (rezistență care a ținut din 2013 până în 2020),  iar 50 $ a fost bariera istorică din 1980/2011, acum privim la 60 $ ca la un punct de plecare spre noi orizonturi.

Unii investitori deja se uită spre perspectiva de 100 $/uncie în anii următori, mai ales dacă politicile de decarbonizare și electrificare se accelerează, iar oferta minieră rămâne în urmă. Fără a face previziuni bombastice, merită reținut că 2025 a demonstrat ceva fundamental: argintul nu mai poate fi ignorat – nici de către investitori, nici de către industriași, nici de către factorii de decizie.

Argintul vs. aurul – scurte comparații istorice

Aurul și argintul au fost mereu comparate, fie ca ”frați” monetari (bimetalismul din secolele trecute), fie ca active refugiu, fie ca mărfuri.

În perioade-cheie, dinamica dintre aur și argint a oferit indicii interesante.

De pildă, în ianuarie 1980, când frații Hunt au încercat să preia controlul pieței argintului, prețul acestuia a urcat brusc de la sub 7 $ la peste 50 $/uncie, în timp ce aurul atingea ~850 $/uncie. Raportul aur/argint a scăzut atunci spre 17:1 – un nivel extrem (media istorică modernă fiind în jur de 60-70:1).

A urmat însă prăbușirea argintului (“Silver Thursday” din martie 1980) și revenirea la raporturi mult mai ridicate. Fast forward, în aprilie 2011, argintul a atins din nou ~50 $/uncie pe fondul exuberanței post-criză financiară, aurul fiind ~1900 $/uncie – raport ~38:1. Din nou, argintul a avut o performanță relativă superioară aurului în acel mini-bull market (și a corectat apoi mai brutal).

Ce vedem în 2025? Aurul a urcat și el la maxime (în jur de 4200 $/uncie, însă argintul a fost vedeta anului, cu randamente superioare aurului. Raportul aur/argint, deși a coborât spre 40:1 odată cu creșterea argintului, rămâne încă peste nivelurile din boom-urile precedente (semn că există, poate, loc de apreciere în continuare).

Pentru investitori, aurul este adesea perceput ca activul mai “sigur” și stabil, în timp ce argintul e mai speculativ și ciclic.

Comparația se poate face cu doi frați: aurul – fratele mai mare, mai așezat, cu rol de protector de averi; argintul – fratele mai mic, agil și temperamental, care în vremuri bune aleargă mai repede.

În România, aurul are un loc special (Banca Națională deține rezerve semnificative de aur, nu însă și argint), iar tradiția bijuteriilor de aur e bine împământenită. Argintul, în schimb, a fost multă vreme subevaluat și subutilizat ca investiție, deși în ultimii ani începe să atragă atenția ca alternativă sau completare la aur.

Raportat la evoluțiile actuale, un lucru e clar în comparația aur-argint: atunci când tehnologia și industria intră în joc, argintul iese din umbra aurului. Aurul strălucește în vitrine și trezorerii, argintul strălucește în panourile solare și circuitele calculatoarelor. Iar această diferență de utilitate practică s-ar putea să facă argintul chiar mai interesant pe termen lung.

Desigur, aurul rămâne regele metalelor prețioase ca valoare și statut, dar ”regatul” argintului se extinde în zone unde aurul nu pătrunde (tehnologie medicală, electronică de înaltă performanță, producție industrială de masă). În perioade de criză financiară, aurul și argintul cresc de obicei împreună – aurul fiind motorul, argintul remorca ce uneori o ia înainte la vale.

În perioade de avânt tehnologic, aurul stă pe margine, pe când argintul devine protagonist tăcut în povestea progresului.

Previziuni pentru 2026? Dacă tendințele continuă, ne putem aștepta ca raportul aur/argint să se mențină sub media ultimelor decenii, iar argintul să își consolideze poziția de metal prețios-industrial hibrid.

Analiștii citați de Silver Institute estimau pentru 2025-2026 un preț mediu al argintului în jur de 42-45 $/uncie înainte ca acesta să doboare pragul de 50 $.

Acum că suntem deja la 60 $, multe case de investiții își revizuiesc în sus așteptările. Firește, nimic nu urcă în linie dreaptă, dar fundamentele rămân favorabile argintului: cerere robustă, ofertă constrânsă și un profil unic de risc-recompensă față de “fratele” aur.

Comportamentul românilor față de investițiile în argint

Pentru publicul din România, aurul a fost întotdeauna metalul vedetă – simbol de bogăție, tezaur, “colac de salvare” în vremuri grele. Argintul, în schimb, a jucat mai mult rolul secundar al bijuteriilor accesibile și al obiectelor decorative.

Investițiile în argint de investiții (monede și lingouri) au fost relativ rare până recent. Totuși, se observă o schimbare de atitudine în ultimii ani, pe măsură ce argintul a început să “se afirme” tot mai puternic pe piețele internaționale.

În perioade de criză sau incertitudine (ex: șocul pandemic din 2020, inflația din 2022-2023), interesul românilor pentru monede de argint și lingouri de argint a crescut, deși nu la fel de mult ca pentru aur. Psihologic, aurul este perceput ca “valoare sigură” și moștenire (mulți români au măcar o verighetă sau un mic lingou aur de 5-10g), pe când argintul este văzut ca o oportunitate speculativă de creștere, un fel de “bijuterie ascunsă care poate aduce profit”.

Concret, comercianții locali raportează că vânzările de argint de investiții (în special lingouri de 100g și monede precum Australian Kangaroo, American Eagle sau Philharmoniker) au început să crească, pe măsură ce oamenii caută diversificare.

Prețul relativ mic al argintului pe gram (față de aur) îl face atractiv pentru începători – cu sume modeste poți cumpăra câteva monede de argint pur (999,9‰). Unii investitori români au realizat că argintul are potențial de creștere mai spectaculos în procente – exact cum s-a văzut în 2020 (+45% anual) sau 2025 (+100%).

Cu toate acestea, reticența persistă: argintul nu beneficiază de scutirea de TVA în UE (aurul de investiții este scutit de TVA), ceea ce face ca achiziția de argint fizic nou (lingouri/monede) să includă un cost suplimentar (~19% în România) ce trebuie recuperat prin aprecierea prețului.

De aceea, mulți români privesc argintul mai degrabă ca pe un pariu pe termen mediu decât ca pe un tezaur pe termen foarte lung.

Un comportament tipic observat este că: în perioade de panică sau crize (inflație galopantă, prăbușiri bursiere), un segment de public cumpără argint impulsiv, atras de titlurile din presă (“Argintul atinge noi maxime, depășește aurul” etc.). Apoi, dacă prețul scade sau stagnează, interesul se răcește și se revine la preferința tradițională pentru aur.

Educația financiară joacă un rol – pe măsură ce tot mai mulți români învață despre diversificare și despre ciclurile pieței, argintul începe să fie inclus în portofolii ca hedge alături de aur. Potrivit unei analize interne GoldBars.ro, tot mai mulți investitori locali adaugă argint și paladiu pentru diversificare, văzând argintul ca pe o “a doua rezervă de valoare” cu potențial ridicat.

Cu siguranță, 2025 a trezit interesul: o dublare de preț într-un an și perspectivele tranziției verzi i-au făcut pe unii să considere argintul drept “aurul viitorului” sau măcar un “aur al tehnologiei”. Rămâne de văzut dacă acest interes se va transforma într-o tendință de durată. Cert este că acum argintul ocupă mai mult spațiu în conversația despre investiții în metale prețioase și chiar în ofertele băncilor și comercianților specializați (unde altădată doar aurul era promovat).

Pentru români, argintul începe să nu mai fie doar metalul din tacâmurile bunicii, ci și o opțiune de protejare a economiilor și de participare la marile trenduri globale.

Întrebări frecvente despre investițiile în argint

1. Cum se poate cumpăra argint de investiții?
Argintul de investiții se poate cumpăra sub formă fizică (lingouri și monede din argint pur 99,9%) sau sub formă paper (ETF-uri pe argint, contracte futures, etc.). Pentru varianta fizică, cel mai simplu este să achiziționați lingouri de argint (de100 g, 250 g, 1 kg etc.) sau monede de argint emise de monetării de renume (ex: Australian Kangaroo, Canadian Maple Leaf, American Eagle, Philharmoniker ș.a.). Acestea se găsesc la dealeri autorizați de metale prețioase, inclusiv online, și vin însoțite de certificate de autenticitate. Asigurați-vă că argintul are titlul standard de 999/1000 (999,9‰) puritate pentru investiții. Alternativ, puteți investi indirect prin ETF-uri (care urmăresc prețul argintului) sau acțiuni la companii miniere de argint – însă aceste opțiuni implică conturi de brokeraj și riscuri diferite (riscul emitentului, volatilitate mai mare, eventuale taxe de administrare la fonduri).

2. Care este diferența între monedele de argint și lingouri?
Din perspectivă de investiție, lingourile de argint sunt bucăți turnate sau ștanțate de argint pur, cu greutăți standard (de la câteva grame la 5 kg sau mai mult) și primite de obicei la un preț mai apropiat de cotația spot (prima comercială mai mică). Monedele de argint sunt emisiuni oficiale ale unor monetării, au valoare nominală și design specific (adesea căutate și de colecționari). Monedele de investiție (bullion) au de regulă o uncie (31,1 g) și sunt 99,9% pure. Diferențele: monedele pot avea prime ușor mai mari la cumpărare (plătiți un mic surplus pentru fabricare și popularitate), dar și la vânzare pot prinde prețuri mai bune dacă devin căutate. Lingourile mari au eficiență mai bună cost/uncie, dar sunt mai puțin flexibile la revânzare (un lingou de 5 kg nu poate fi vândut fracționat, pe când puteți vinde treptat monede individuale). Ca recomandare, pentru investitorii mici și medii, monedele de o uncie și lingouri mici (100 g, 250 g) oferă un bun compromis între lichiditate și primă. Important: atât monedele cât și lingourile de argint nu sunt scutite de TVA în UE, deci prețul de achiziție va include TVA (spre deosebire de aurul de investiții).

3. Ce factori influențează prețul argintului?
Prețul argintului este influențat de mai mulți factori, datorită dublei sale naturi:

• Cererea și oferta industrială – evoluția industriilor cheie (electronice, energie solară, auto electrice) crește cererea de argint, ceea ce pune presiune pe preț în sus, mai ales dacă oferta minieră nu crește în același ritm. Deficitele de producție (când consumul > producția, cum a fost între 2021-2025 sunt un factor bullish.

• Sentimentul investițional și politicile monetare – argintul fiind și un metal prețios, se comportă în parte ca aurul. Când dobânzile scad sau inflația crește, argintul devine mai atractiv ca plasament (nu are dobândă proprie, deci costul de oportunitate scade). În 2025, de exemplu, așteptările de reducere a dobânzilor FED au alimentat raliul argintului De asemenea, în perioade de incertitudine geopolitică sau crize, crește cererea de argint ca activ de refugiu, împreună cu aurul.

• Raportul cu dolarul american – prețul argintului este cotat în USD pe piețele internaționale. Un dolar slab tinde să urce prețul argintului (și al materiilor prime, în general), întrucât devine mai ieftin de cumpărat în alte valute. Invers, un dolar foarte puternic poate pune presiune descendentă pe aur și argint.

• Speculațiile și fluxurile financiare – argintul are o piață mai mică decât aurul, deci uneori este ținta unor episoade speculative. De exemplu, în 2021 un grup de investitori online a încercat așa-numitul “silver squeeze”, iar intrările masive în ETF-uri pot mișca prețul. La fel, când marile fonduri reduc expunerile, pot provoca scăderi abrupte. Volumele de tranzacționare și pozițiile de pe piața futures COMEX influențează prețul zilnic.

• Alți factori: costurile de extracție (dacă cresc, pe termen lung pun un prag minim de preț), politicile de mediu și reglementările în minerit, descoperirea sau epuizarea unor zăcăminte mari, și nu în ultimul rând cererea de argint pentru bijuterii și argintărie (care ține de venituri, modă, cultură – deși acest segment e mai stabil și mai mic comparativ cu industrialul și investiționalul).

4. De ce argintul pur este marcat 999 sau 999,9‰?
Marcajul de 999‰ (sau 99,9%) indică puritatea argintului – adică argint aproape pur, cu doar 0,1% eventuale alte elemente. Acesta este standardul pentru argintul de investiții (bullion). Unele produse ultra-pure sunt marcate 999,9 (99,99%), de exemplu moneda Filarmonica din Viena austriacă are argint 999,9‰. Diferența între 99,9 și 99,99% pentru un investitor nu este semnificativă în termeni de valoare – ambele sunt considerate argint pur. În schimb, alte aliaje de argint pe care le cunoaștem din bijuterii au titluri mai mici: argintul sterling 925‰ (92,5% Ag, restul cupru) este folosit frecvent la bijuterii și argintărie pentru că e mai dur (argintul pur e relativ moale). Pentru investiții însă, veți dori întotdeauna titlul maxim (999) deoarece plătiți doar pentru conținutul de argint. Un pont: în România, ANPC (Direcția Metale Prețioase) verifică și marchează obiectele din metale prețioase – așa că lingourile și monedele de argint cumpărate legal vor avea și marca “romb cu cap de zimbru” plus titlul inscris (999). Acesta e un element de siguranță că produsul e autentic.

5. Este argintul o investiție mai bună decât aurul?
Argintul și aurul au profiluri diferite și roluri complementare în investiții. Nu există un “mai bun” absolut – depinde de obiectivele și orizontul de timp al fiecărui investitor:

• Volatilitate și potențial: Argintul este mult mai volatil decât aurul. Poate aduce randamente mai mari pe termen scurt/mediu (de ex. +100% în 2025), dar și scăderi bruște (după 2011 a scăzut ~50% într-un an). Aurul are variații mai line, deci e considerat mai sigur. Dacă doriți stabilitate, aurul e preferat; dacă căutați oportunități de câștig și acceptați riscul, argintul poate fi atractiv.

• Lichiditate și accesibilitate: Piața aurului e mult mai mare și lichidă, aurul fizic se vinde relativ ușor oriunde în lume. Argintul fizic e mai voluminos (pentru aceeași valoare, argintul cântărește ~80 de ori mai mult decât aurul!), deci stocarea și transportul pot fi aspecte de considerat. Totuși, fiind mai ieftin pe gram, argintul permite să investești sume mici treptat – ceea ce pentru aur poate fi dificil (nu poți cumpăra 0,1 grame de aur ușor, dar poți cumpăra o monedă de argint de 1 uncie la un preț rezonabil).

• Utilitate industrială: Aurul are foarte puține utilizări industriale (și e prea scump pentru a fi folosit pe scară largă în industrie), pe când argintul are cerere industrială mare. Asta înseamnă că în perioade de expansiune economică sau revoluții tehnologice, argintul poate beneficia suplimentar față de aur (cum am văzut cu energia solară, electronicele etc.). Reversul: într-o recesiune severă, cererea industrială poate scădea și trage prețul argintului în jos mai mult decât pe cel al aurului.

• În concluzie, argintul nu înlocuiește aurul, dar nici nu mai este “ruda săracă” de odinioară. Un portofoliu diversificat poate beneficia de pe urma ambelor metale, ținând cont de caracteristicile lor. Argintul aduce un plus de risc și oportunitate, aurul aduce stabilitate și tradiție.

Disclaimer

Acest articol are scop informativ și educativ și nu constituie recomandare de investiții. Opiniile și analizele prezentate reflectă interpretarea autorului, bazată pe datele citate din surse de încredere. Investițiile în metale prețioase implică riscuri – prețurile pot fluctua semnificativ pe termen scurt. Înainte de a investi în argint, aur sau orice alt activ, fiecare persoană ar trebui să își evalueze situația financiară, obiectivele și apetitul la risc, eventual consultând un consilier financiar autorizat. Autorul și sursele citate nu își asumă responsabilitatea pentru deciziile de investiție ale cititorilor.

Surse utilizate: Silver Institute (rapoarte și comunicate oficiale), Institutul Internațional al Energiei (IEA), World Gold Council, XTB Market Analysis, MiningVisuals CarbonCredits.com DiscoveryAlert, Katusa Research FinanceFeeds  date istorice TradingEconomics