Cine este Leading Edge Materials, compania care va exploata zăcământul?

Leading Edge Materials este o corporație canadiană listată la bursă, orientată pe proiecte de materii prime critice în Europa.

Portofoliul său include mine de grafit și pământuri rare în Suedia, iar din 2022 și un proiect de nichel-cobalt în România. Anul trecut, compania a constituit local LEM Resources SRL (în care deține 51%) și a primit licența de explorare “Bihor Sud” (25 km²) în Munții Apuseni.

Inițial proiectat pentru nichel și cobalt, perimetrul a dezvăluit și alte resurse: probe vechi indică uraniu, aur și metale grele asociate.

Explorările curente profită de vechile galerii subterane – odinioară săpate pentru uraniu –, cu ajutorul companiei de stat Radioactive Mineral Măgurele (RMM).

RMM a semnat un contract pentru deschiderea și asigurarea accesului în aceste galerii, având decenii de experiență în prospecțiuni miniere locale. În acest joint-venture, Leading Edge deține 51%, partenerii români 49%, iar după un studiu de fezabilitate pozitiv poate ajunge la 90% din proiect.

Ce sunt pământurile rare?

În termeni simpli, mineralele „rare” sau „critice” sunt metale de importanță strategică pentru economia modernă.

Pământurile rare (grup de 17 elemente, precum neodim, praseodim, terbiu etc.) sunt folosite în magneți puternici pentru motoare electrice sau turbine eoliene. Alte „minerale rare” includ grafit natural, bor, fosfați – materiale greu de extras, utile în baterii sau electronice.

Materiile prime critice, după definiția UE, sunt acelea care au „mare importanță economică… cu risc ridicat de întrerupere a aprovizionării”.

În practică, aceasta înseamnă elemente ca litiu, cobalt, nichel, grafit sau chiar uraniu, absolut necesare pentru baterii electrice, semiconductori de ultimă generație, echipamente medicale și militare.

Cererea globală pentru aceste resurse explodează: Uniunea Europeană și-a propus ca până în 2030 măcar 40% din materiile prime critice să fie procesate pe teritoriul său. Până atunci, însă, piața este dominată de câțiva jucători: de exemplu, China controlează peste 70% din producția globală de pământuri rare și circa 90% din procesare, ceea ce face fiecare nou zăcământ din afara Chinei mult mai important.

Ce înseamnă pentru România zăcământul de pământuri rare din Apuseni?

Descoperirea din Apuseni deschide perspective economice și industriale inedite.

Resursele locale pot atrage investiții semnificative și genera locuri de muncă în zonele montane nevoiașe.

Apar noi șanse pentru industrii auxiliare (transport, mașini-unelte, cercetare) care să deservească exploatarea. În plus, țara noastră poate deveni furnizor integrat pentru lanțurile europene de producție: de pildă, materii prime pentru baterii electrice, componente pentru electromecanice, echipamente aerospațiale sau medicale, un rol care îi conferă României o relevanță geopolitică crescută.

Așadar, dincolo de valoarea metalelor în sine, potențialul strategic este uriaș: exportul materiei prime brute versus producția de componente finale poate decide cine câștigă – iar România are ocazia să joace un rol important pe harta verde a Europei.

Pământurile rare din Apuseni versus alte zăcăminte similare

La scara globală, zăcământul din Apuseni este relativ mic.

China domină detașat cu 44 milioane tone de rezerve de pământuri rare (2025), iar Australia – unul dintre cei mai mari producători occidentali – are în jur de 5,7 milioane tone.

Primele depozite mondiale (ex. mina Bayan Obo, China) conțin zeci de procente din rezervele planetare. Europa de Vest nu se apropie nici pe departe de aceste cifre: chiar și rezerva confirmată a Statelor Unite e de numai ~1,9 milioane tone. În acest context, aportul Apusenilor e modest ca mărime, dar valoros ca nivel strategic. România nu urmărește înlocuirea acestor giganți, ci diversificarea surselor pentru tehnologiile viitorului.

Când va începe exploatarea zăcământului?

Tranziția de la descoperire la exploatare presupune etape clare: realizarea unui studiu de fezabilitate, proiectarea tehnică, obținerea licenței de exploatare și a avizelor de mediu și efectuarea lucrărilor de amenajare a minei.

În România, cadrul legislativ nou (OUG 77/2024 și alinierea la Critical Raw Materials Act) facilitează redeschiderile, dar încă este necesară clarificarea reglementărilor și implicarea autorităților locale.

Provocările sunt majore: costul ridicat al extracției subterane în condiții montane și procedurile birocratice greoaie pot întârzia proiectul.

Pe lângă drumuri și energie necesare accesului, exploatarea trebuie să respecte norme stricte UE de mediu: depozitarea deșeurilor (inclusiv radioactive), protejarea apelor și refacerea suprafețelor alterate vor fi vitale. Acceptabilitatea socială este la fel de importantă – fără acordul comunităților locale și măsuri de compensare (ex. restaurarea mediului după închidere), chiar și un proiect profitabil poate fi blocat de proteste sau contestații.

Ce beneficii va avea România de pe urma zăcământului?

Beneficiile reale depind de modelul de valorificare.

Dacă exploatarea se rezumă la extracția și exportul minereului brut, profiturile cele mai mari vor merge către companiile miniere (posibil străine) care vând materia primă.

România poate însă obține mult mai multă valoare dacă pune accent pe prelucrarea internă. Experții subliniază că, dacă rămânem doar cu extracția materiei prime, „valoarea obținută va fi mult mai mică decât dacă am dezvolta procesare și rafinare internă”.

Pentru ca țara noastră să câștige cu adevărat, este nevoie de decizii strategice: proiecte de interes național (de exemplu exploatarea grafitului de către SALROM, declarată strategic) care atrag finanțare UE și aprobări accelerate, alianțe public-privat și politici care să impună procesare locală (prin cerințe de prelucrare a metalelor în România).

În esență, România nu trebuie să fie doar furnizor de minereu, ci să dezvolte „lanțuri de valoare” locale – astfel încât mineritul să devină școală, industrie și tehnologie românească, nu doar extracție de resurse brute.

Descoperirea din Munții Apuseni este, fără îndoială, o oportunitate strategică pentru România.

Pe fundalul crizei globale a materiilor prime și al tranziției verzi, resursele locale pot transforma economia și întări poziția noastră în UE.

Totuși, succesul nu este automat. Este nevoie de viziune și hotărâre: investiții în tehnologie și capacitate de procesare, politici miniere coerente și dialog real cu comunitățile. Dacă România va lua „taurul de coarne”, poate trece de la rolul de simplu furnizor de materii prime la cel de jucător important în noile industrii ale viitorului.

În caz contrar, noul zăcământ ar putea rămâne doar o știre bună dar fără impact semnificativ asupra dezvoltării țării.