Regina Maria și visul unei camere de aur de 24 de karate

Castelul Pelișor a fost construit între 1899 și 1902, la dorința regelui Carol I, pentru nepotul său Ferdinand (viitorul rege) și soția acestuia, principesa Maria. Proiectat de arhitectul ceh Karel Liman în stil Art Nouveau, micul palat i-a oferit însă reginei Maria ocazia de a-și pune amprenta creativă asupra decorului interior.

Spre deosebire de unchiul ei, Carol I – adept al stilului germanic auster – tânăra Maria îndrăgea curentul modern Art Nouveau și nu se sfia să combine influențe bizantine și celtice în amenajare. Salonul de Aur a fost chiar „copilul de suflet” al reginei: încăperea a fost proiectată de ea însăși, după o  viziune proprie, ca un spațiu al fanteziei și identității sale.

În această cameră, regina Maria a îmbinat estetica fin de siècle cu simboluri personale profunde. Pereții și tavanul camerei au fost îmbrăcați în panouri de stejar sculptate cu motive de ciulini aurii – planta națională a Scoției, un omagiu adus țării sale de origine.

Pentru regină, ciulinul nu era doar un memento al copilăriei, ci și un simbol al regenerării și al vieții veșnice în cultura celtică. În mijlocul bolții, Maria a așezat în mijlocul tavanului un luminator cu o cruce celtică aurită, menit să sugereze o lumină eternă, protectoare, care să vegheze camera. 

Lumina filtrată prin vitraliile Tiffany ale ferestrelor colorează interiorul într-o aură caldă, iar mobilierul creat special pentru ea – fotolii, mese și vitríne cu motive celtice și bizantine – completează atmosfera de basm regizat cu grijă de regină.

Rezultatul este uluitor: după ce vizitatorii străbat încăperile sobre, cu influențe germane, ale castelului, dau peste această „excepție” scipitoare, la propriu – o cameră scăldată în aur, cu decorații vegetale ce par desprinse dintr-un vis.

Pereții și plafonul încăperii alcătuiesc o complicată țesătură de ciulini, totul acoperit cu aur de 24 de carate. Nu întâmplător camera de aur mai este numită și „Salonul de Aur”: era încăperea de ceremonie, locul unde regina Maria își primea oaspeții apropiați și unde se retrăgea adesea pentru a citi sau a visa cu ochii deschiși.

Ultimele clipe de viață ale Reginei Maria

După o lungă suferință, la 18 iulie 1938, Regina Maria s-a stins din viață chiar la Castelul Pelișor,  înconjurată de familie. În acea după-amiază, Camera de Aur a devenit martora ultimelor sale clipe. Dacă am vrea să schimbăm registrul într-unul mai poetic, am spune că aurul care strălucea pe pereți a privit impasibil momentul. Un simbol al eternității în contrast cu fragilitatea vieții omenești.

Pentru cei care au iubit-o pe Maria, camera a căpătat o semnificație aproape sacrală: aici s-a sfârșit o viață dedicată României și tot aici dăinuie ceva din spiritul reginei, imprimat în fiecare motiv decorativ.

Povestea a avut însă o continuare peste decenii. Inima Reginei Maria, păstrată după îmbălsămare într-o casetă de argint, a avut un destin propriu peregrinând între Balcic, Bran și Muzeul Național de Istorie. Abia în anul 2015, la aproape 77 de ani de la moartea suveranei, inima ei a fost adusă „acasă” la Pelișor. Printr-o decizie a Casei Regale, caseta cu Inima Reginei a fost așezată solemn în Salonul de Aur al Castelului Pelișor – chiar în locul unde inima ei a bătut pentru ultima oară.

Astfel, Camera de Aur adăpostește nu doar amintirea, ci și relicva fizică a iubirii Reginei Maria pentru această țară.

Astăzi, orice vizitator care pășește în Camera de Aur simte pe loc îmbinarea dintre opulența artistică și încărcătura sufletească a încăperii. Nu este doar o atracție turistică sclipitoare, ci un spațiu în care răsună încă poveștile de odinioară.

Acolo, sub foițele subțiri de aur și printre ciulinii nemuritori, se ascunde lecția Reginei Maria despre valoare: adevărata valoare a aurului din acești pereți nu stă în prețul metalului prețios, ci în povestea și dragostea cu care a fost investit.

Regina Maria de ce era supranumită ”mama răniților”?

Regina Maria a rămas în memoria românilor ca o figură luminoasă, aproape mitică, pentru tot ceea ce a însemnat în momentele decisive ale istoriei noastre.

În timpul Primului Război Mondial a fost „mama răniților”, regina care și-a lăsat palatul pentru a merge printre soldați și bolnavi, dând curaj și alinare acolo unde părea că nu mai există speranță.

Pe plan diplomatic, la Conferința de Pace de la Paris, farmecul și forța ei de convingere au făcut ca România să fie ascultată și respectată, contribuind la recunoașterea Marii Uniri.

Dincolo de rolul politic, Maria a fost o ambasadoare culturală, scriind, pictând și promovând imaginea unei Românii moderne și demne. A surprins lumea prin gesturi îndrăznețe: - prima regină pe coperta revistei TIME, prima femeie membră a Academiei Franceze de Arte Frumoase

- prima prințesă regală care și-a tuns părul scurt, impunând un stil modern.

Dar mai presus de toate, a fost iubită pentru apropierea ei de oameni – purtând costumul popular, vorbind simplu și cald, arătând că inima ei bate pentru această țară. De aceea, până astăzi, Regina Maria nu este amintită doar ca o suverană, ci ca o mamă a națiunii și ca „Regina inimilor”.

În loc de concluzie: Camera de Aur de la Pelișor rămâne un exemplu viu că atunci când investim pasiune și simboluri personale într-un proiect, creăm ceva cu adevărat neprețuit.

Dacă vrei să simți și tu farmecul acestei povești strălucitoare, fă-ți timp să vizitezi Castelul Pelișor și să intri în Salonul de Aur. Vei pleca de acolo nu doar cu imagini spectaculoase, ci și cu inspirația că unele comori – fie ele sufletești sau materiale – dăinuie dincolo de viața celor care le-au creat.