Cadrul legal și temerile contabile

Este legal ca o firmă să cumpere aur ca investiție?

Da, în România nu există o legislație specială care să interzică sau să limiteze achiziția de aur de investiții de către persoane juridice.

Aurul de investiții (lingouri și monede de aur cu puritate minimă de 995‰) este recunoscut ca activ financiar și se bucură chiar de un regim fiscal favorabil: este scutit de TVA, conform legislației europene armonizate adoptate și în România.

Asta înseamnă că o companie care cumpără lingouri sau monede de aur investițional nu plătește TVA la achiziție, eliminând o potențială povară fiscală. În plus, legislația comercială și fiscală tratează o tranzacție cu aur la fel ca pe oricare altă achiziție de bunuri sau active: este necesară o factură, iar plata poate fi făcută prin mijloace legale (atenție la plafonul de numerar, care pentru persoane juridice este de 5.000 lei pe zi conform legii, restul trebuind prin bancă.

Protecția investițiilor: La nivel macro, România asigură tratament egal investitorilor străini și autohtoni. Există acorduri de evitare a dublei impuneri cu numeroase țări, precum și legi (ex. OUG 92/1997 privind stimularea investițiilor directe) care garantează libera circulație a capitalului și protecția investițiilor străine. Deși aceste prevederi nu se referă specific la aur, ele creează un climat favorabil oricărei investiții financiare. O firmă străină poate cumpăra aur în România și, la nevoie, repatria profitul sau capitalul obținut fără restricții, similar oricărei alte investiții financiare.

Unde apar temerile?

În practică, principalele reticențe vin din zona contabilă și fiscală. Multe companii (și contabilii lor) nu sunt familiarizați cu modul de a înregistra și gestiona aurul în contabilitate. Întrebările frecvente includ: În ce cont contabil punem aurul – stocuri, imobilizări financiare? Trebuie evaluat periodic la valoare justă? Se amortizează?

Lipsa unei categorii obișnuite pentru aur (care nu e nici valută, nici titlu de valoare tradițional, dar nici stoc de materie primă în sensul clasic dacă nu ești bijutier) generează confuzie. Contabilii se tem și de interpretabiliatea fiscală: de exemplu, dacă prețul aurului crește și firma are un profit nerealizat, trebuie plătit impozit? (Răspuns: nu imediat, doar când vinzi aurul și realizezi efectiv profit, acesta devine impozabil).

De asemenea, există îngrijorarea legată de controale fiscale – aurul fiind un activ valoros și tranzacționabil, se teme un eventual control de suspiciuni privind proveniența banilor sau încadrări greșite.

Realitatea fiscală: Din perspectivă fiscală, aurul de investiții nu generează obligații speciale atâta timp cât este deținut. Nu se amortizează (pentru că nu se uzează, nu e un mijloc fix productiv) și nu se impozitează nimic atâta timp cât doar îl ții în patrimoniu. Cheltuiala cu achiziția aurului nu este deductibilă (practic transformi cash în aur, nu ai o cheltuială operațională) dar nici nu te afectează la impozit până nu vinzi.

Când vinzi aurul, dacă obții un câștig față de prețul de achiziție, acela devine profit impozabil (la fel ca și câștigul din vânzarea oricărui activ financiar). Contabil, tratamentul poate fi de „stoc” sau „investiție pe termen lung” în funcție de intenția companiei: dacă e cumpărat pentru a fi revândut în viitorul apropiat (ca un negustor), s-ar putea înregistra ca stoc de mărfuri; dacă e cumpărat ca rezervă strategică, poate fi trecut la active imobilizate financiare (de exemplu, „alte investiții pe termen lung”).

În orice caz, valoarea se ține la cost istoric sau la valoarea justă, în funcție de reglementările contabile aplicabile (OMFP locale vs IFRS).

OMFP = Ordin al Ministerului Finanțelor Publice (din România), reguli locale românești, mai simplificate. Sunt reglementările contabile naționale, aplicate de firmele din România care țin contabilitatea conform legislației locale.

IFRS =  International Financial Reporting Standards (Standarde Internaționale de Raportare Financiară), reguli internaționale, mai detaliate, folosite mai ales de companii listate la bursă sau de cele mari care raportează investitorilor externi.

Pentru claritate, multe firme apelează la consultanță contabilă și legală de specialitate – de exemplu, o colaborare cu o casă de avocatură familiarizată cu piața financiară sau cu experți fiscali, poate oferi liniștea că totul este corect încadrat.

Teama de necunoscut: Un alt factor este educația financiară B2B scăzută pe acest subiect. Mulți directori financiari sau contabili pur și simplu nu au precedent de a fi gestionat aur și preferă să evite pentru a „nu da greș”.

Această prudență, deși înțeleasă, poate face companiile să piardă oportunități. Aurul are reputația unui activ sigur, dar și a unuia poate „delicat” dacă nu știi procedurile (transport, asigurare, depozitare în siguranță). Goldbars.ro  oferă clienților corporate informațiile și serviciile auxiliare necesare (ex: certificate de proveniență, servicii de custodie, asigurare în tranzit).

În concluzie, nu cadrul legal e problematic – acela e favorabil – ci lipsa de informare și pregătire internă a firmelor cu privire la achiziția de aur. Odată depășit acest obstacol educațional, companiile pot beneficia de aur ca activ de protecție și diversificare.

Ce fel de persoane juridice pot cumpăra aur de investiții? 

Investiția în aur nu este doar pentru bănci centrale sau bijutieri. Orice entitate juridică, de la IMM-uri la multinaționale, poate avea motive să dețină aur. Iată câteva tipologii de persoane juridice care cumpără (sau ar putea cumpăra) aur și scopurile lor posibile:

• Companii mari (investitori instituționali): Marile corporații cu rezerve de numerar pot aloca o parte din lichidități în aur ca rezervă de capital și protecție împotriva inflației. Exemple celebre există la nivel global – de pildă, compania americană Palantir (specializată în software) a achiziționat în pandemie aur fizic de peste 50 de milioane USD ca hedging împotriva evenimentelor extreme, considerând aurul o asigurare pentru vremuri dificile. Că l-a vândut înainte ca prețuș aurului să explodeze, este altă poveste. În România, nu avem încă anunțuri publice similare, dar principial orice firmă cu cash excedentar ar putea muta o parte în aur pentru diversificare. Holdingurile de investiții sau fondurile pot deține aur fie direct, fie prin subsidiare, ca parte a strategiei lor financiare.

• Firme mijlocii pentru cadouri corporate: Aici intră companiile care nu neapărat investesc din rațiuni financiare, ci cumpără aur sub formă de lingouri mici personalizate sau monede comemorative pentru a le oferi cadou partenerilor de afaceri, clienților VIP sau angajaților cu merite deosebite. Este o practică tot mai întâlnită ca alternative la coșurile clasice de Crăciun – un mic lingou de 5g oferit în ambalaj personalizat cu logo ul firmei poate fi un cadou memorabil și un simbol de prosperitate. Scopul aici nu e investițional direct, ci marketing și fidelizare – însă cine primește cadoul primește de fapt un activ de valoare, deci e cu atât mai apreciat.

• Instituții financiare (bănci, firme de brokeraj, consultanță financiară): Aceste entități pot cumpăra aur fie pentru a-l revinde clienților (de exemplu, unele bănci vând lingouri de aur către public și trebuie să-și facă stoc), fie ca instrument de trezorerie. O bancă poate ține o cantitate de aur în seif ca parte a activelor sale (unele bănci internaționale oferă servicii de cont de aur pentru clienți). De asemenea, brokerii sau firmele de wealth management ar putea achiziționa aur fizic în numele clienților sau pentru a experimenta piața. În România, sunt puține bănci comerciale care vând aur direct, dar există posibilitatea ca în viitor segmentul financiar non-bancar (ex. platforme fintech) să includă aur fizic în oferta lor, deci să cumpere en-gros pentru stoc.

• ONG-uri și fundații: Chiar și organizațiile non-profit sau fundațiile pot cumpăra aur, fie ca investiție de conservare a capitalului (de exemplu, o fundație care gestionează un endowment (un fond de capital, de obicei pe termen lung, creat pentru a susține financiar o instituție sau o cauză), ar putea diversifica în aur o parte din fonduri pentru siguranță pe termen lung), fie pentru cadouri protocolare. Imaginați-vă o fundație academică oferind medalii din aur pur donatorilor importanți sau premianților – un mod elegant de a materializa recunoștința. Pentru ONG-uri, aurul poate fi și o formă de a stoca valoare în perioade de incertitudine economică, dat fiind că nu generează dobândă (ceea ce e în regulă pentru ele, nefiind orientate spre profit) și își păstrează valoarea.

• Investitori străini / vehicule de holding internaționale: Dacă o companie străină anticipează inflație într-o monedă sau instabilitate într-o țară, poate decide să investească în aur prin filiala locală. De exemplu, o multinațională ar putea aloca o parte din profiturile din România la achiziția de aur, ca să nu le țină în lei sau chiar în euro, ci într-un activ universal. Acest aur poate fi ulterior revândut pentru a finanța alte proiecte sau poate fi transferat intern. De asemenea, companiile de tip holding pot folosi aurul ca instrument de planning financiar internațional – aurul e lichid pretutindeni, deci poate fi un mod de a muta avere între jurisdicții (atenție, cu respectarea legislației, bineînțeles). Un investitor străin se va bucura și de tratatele de investiții care îi permit să nu fie discriminat – deci are acces la aur la fel ca o firmă locală.

Pe scurt, oricare dintre aceste entități poate cumpăra aur. Fiecare are motivații diferite: unii vor profit și hedging, alții prestigiu și marketing. 

Întrebări frecvente:

- Poate compania mea să treacă aurul cumpărat drept activ financiar în bilanț? Cum se procedează contabil?
- Da, o companie poate deține aur ca activ în bilanț. Modul de înregistrare depinde de intenție: dacă e cumpărat pentru investiție pe termen lung, se poate înregistra la categoria de investiții (de exemplu cont de imobilizări financiare sau alte investiții). Dacă firma are drept obiect comerțul cu aur, atunci stocurile de aur ar fi marfă (cont de stocuri). În ambele cazuri, evidența se ține în uncii sau grame și în lei la valoarea de achiziție.

Evaluarea periodică: după standardele locale, dacă nu se vinde, rămâne la cost istoric (poți face ajustări dacă prețul scade mult sub cost, ca provizion). După IFRS(reguli de contabilitate și raportare folosite la nivel global (în peste 100 de țări), ai opțiunea evaluării la valoare justă prin contul de profit și pierdere dacă îl consideri activ financiar, dar nu e obligatoriu – majoritatea firmelor preferă costul istoric pentru simplitate. Recomandare: Apelează la un expert contabil care să confirme tratamentul – însă, repetăm, nu există interdicție, e perfect legal și contabilizabil, doar că trebuie să alegeți corect categoria (stoc vs investiție) și politica de evaluare. Un profesionist îți poate întocmi și o notă de politici contabile pentru asta.

- Avem nevoie de vreo licență sau autorizație specială ca firmă ca să cumpărăm aur de investiții?
- Nu. Dacă vorbim de a cumpăra aur ca investiție pentru propriul uz, orice SRL sau SA poate face asta fără licențe speciale. Important este să cumpărați de la un comerciant autorizat, cu factură. Vânzătorul (dealerul de aur) trebuie să fie autorizat de ANPC și/sau BNR pentru vânzarea de metale prețioase – dar cumpărătorul nu are nevoie de autorizație. Doar în scenariul în care ați dori să revindeți apoi aurul în mod obișnuit către public, atunci ați deveni voi comercianți de aur și ar trebui autorizație ANPC pe metale prețioase. Dar pentru investiția ca atare sau pentru cadouri interne, nici vorbă de așa ceva. Asigurați-vă doar că respectați legile de transport și siguranță: dacă mutați aurul fizic, folosiți firme de curier securizat sau ridicați-l personal de la dealer, cu asigurare pe transport (mulți dealeri oferă livrare cu asigurare completă). Ca orice bun de valoare, țineți facturile și certificatele la dosar – autoritățile pot cere la un eventual control dovada provenienței, dar factura acoperă acest aspect.

- Aurul se depreciază contabil sau fiscal în timp? (Îl pot amortiza sau deduce ceva?)
- Aurul de investiții nu se depreciază în sens contabil deoarece nu are o uzură fizică sau morală care să-i scadă valoarea în timp. Din contră, istoric valoarea lui tinde să crească în timp, deci nu vorbim de amortizare precum la un utilaj. Așadar, nu există amortizare fiscală pentru aur – nu poți deduce treptat costul lui, el rămâne în bilanț la valoarea de intrare până îl vinzi. Fiscal, implicațiile apar doar la vânzare: dacă vinzi peste costul de achiziție, diferența e profit impozabil (16% impozit profit pentru companii). Dacă vinzi în pierdere (sub cost), se consideră pierdere deductibilă la calculul profitului impozabil. Până atunci, aurul stă în bilanț fără impact pe contul de profit și pierdere. Un lucru pozitiv: nu plătești impozit pe valoarea aurului dacă doar îl ții (nu e impozit pe avere de acest tip la firme). În concluzie, nu sunt costuri fiscale ascunse de deținere – doar oportunitatea blocării banilor în aur în loc de altceva.

- Ce tipuri de companii sunt cele mai deschise să cumpere aur?

- Observăm interes în principal din partea următoarelor categorii: multinaționale cu lichidități mari (care vor protecție anti-criză), firme antreprenoriale de succes care și-au consolidat afacerea și caută store of value (ex. companii IT cu profit substanțial), fonduri de investiții și vehicule de holding, dar și companii mai mici care fac cadouri de lux (hoteluri, firme de protocol, companii care vor să premieze angajați). De asemenea, domeniile unde se înțelege valoarea metalelor – de exemplu, companiile din mining, energie sau chiar agricultură prosperă (care au experiența volatilității și vor un refugiu). Multinaționalele și firmele cu departamente financiare sofisticate sunt receptive fiindcă au orizont global și știu că aurul e folosit de mari instituții. Ele doar trebuie convinse că și la nivel local se poate. Și nu în ultimul rând, companii ai căror proprietari sunt investitori individuali pasionați de aur – dacă patronul deja cumpără aur personal, e mult mai ușor să-l convingă pe el însuși să cumpere și pe firmă 😉. Așadar,sunt firme cu lichiditate, viziune pe termen lung și o cultură de management a riscului.

- Putem  să dăm bonusuri angajaților în lingouri sau monede de aur?
- Tehnic, da, se poate, dar cu atenție la evaluare.  De exemplu, dacă doriți să bonificați un angajat cu un bonus în lingouri mici monede de aur, puteți face asta: cumpărați moneda pe firmă cu factură, apoi i-o oferiți salariatului (probabil sub forma unui cadou, care însă dacă depășește plafonul neimpozabil va trebui considerat avantaj și impozitat ca atare la salariu - trebuie doar verificat tratamentul fiscal (cadourile în bani sau natura pot fi neimpozabile în limita a 300 lei per eveniment, dar o monedă de aur depășește mult; deci se va impozita diferența). Recomandăm consultanță HR/fiscală înainte, ca să faceți totul corect.

Rezumat

Aurul pentru firme este o oportunitate reală și subexploatată în România. Deși cadrul legal este favorabil (fără restricții speciale, fără TVA la aurul de investiții), multe companii au ezitări din cauza necunoașterii aspectelor contabile și fiscale. Obstacolele principale țin de proceduri interne și percepții: teama de complicații birocratice, teama de controale. Soluția pentru a crește adopția este educația B2B (informarea directorilor financiari despre beneficiile și simplitatea investiției în aur) și oferirea de sprijin specializat (consultanță legal-contabilă, pachete personalizate care să facă procesul ușor).

Trendul internațional arată o creștere a interesului instituțional pentru aur, iar în România deja se fac pași – de la singura rafinărie locală care își extinde livrările către parteneri strategici până la antreprenori care cumpără aur în nume propriu. Următorul pas firesc este intrarea companiilor private în acest joc al siguranței financiare. Iar cei pregătiți să le ghideze vor culege roade pe o piață încă la început.

În concluzie, vânzarea de produse de aur către persoane juridice necesită răbdare și know-how, dar poate deschide un segment nou de creștere în industria metalelor prețioase. Cu mesajele potrivite și parteneriatele corecte, tot mai multe firme vor descoperi aurul ca aliat în strategia lor financiară. Iar când primele povești de succes vor apărea, efectul de imitație își va spune cuvântul. Aurul de investiții se va transforma dintr-o curiozitate într-un mainstream al portofoliilor corporative prudente.