Un loc la masa celor bogați – povestea intrării în „clubul” OCDE

Pe piețele financiare, încrederea este moneda invizibilă a economiei. Aderarea la OCDE este un vot de încredere primit de România, dar și o promisiune că vom juca după regulile celor mai avansate economii. Să pornim pe rând: cum am ajuns aici și ce urmează?

Drumul României spre OCDE – context și stadiu actual

Aderarea la OCDE nu se întâmplă peste noapte; este un proces de durată, plin de reforme și evaluări tehnice. România și-a depus candidatura încă din 2004, a insistat în 2012 și anual după 2016, însă abia în ianuarie 2022 a venit mult-așteptata invitație de a începe negocierile. Au fost invitate atunci șase țări, printre care și România, alături de economii ca Argentina, Brazilia sau vecinii Bulgaria și Croația.

În 2022 s-a adoptat foaia de parcurs a aderării, iar România a depus un memorandum inițial detaliind planul de conformare cu standardele OCDE. De atunci, 25 de comitete sectoriale OCDE evaluează politicile și practicile noastre în diverse domenii – de la concurență și protecția consumatorului, la guvernanță corporativă și politici fiscale. Până în martie 2025, 24 din 25 de comitete ne-au analizat, iar 12 dintre ele au emis deja avize formale pozitive, semn că România se aliniază standardelor în domenii-cheie (concurență, protecția consumatorilor, piața muncii, sănătate, ș.a.

Potrivit OCDE, procesul tehnic de evaluare este pe jumătate parcurs, iar autoritățile române țintesc finalizarea negocierilor până la finele lui 2025, pentru a obține statutul de membru cu drepturi depline în 2026.

Acest parcurs a implicat reforme substanțiale. De pildă, România a aderat în 2023 la Convenția OCDE Anti-mită – un pas important în lupta contra corupției și pentru un mediu de afaceri transparent. Totodată, legislația internă a fost ajustată: recent, guvernul a adoptat modificări la cadrul pensiilor private conform recomandărilor OCDE, permițând fondurilor o diversificare mai mare a investițiilor și alinierea la bune practici internaționale. Fiecare astfel de reformă ne apropie de standardele „clubului” și, mai important, aduce beneficii directe economiei naționale.

Stadiul actual (2025): Suntem, metaforic vorbind, la jumătatea traseului prin labirintul OCDE. Secretarul general Mathias Cormann a declarat în primăvara lui 2025 că România este „pe drumul cel bun” și că finalizarea aderării până la începutul lui 2026 este un obiectiv realist.

Angajamentul politic la vârf este ferm – aderarea la OCDE este văzută drept „principalul proiect de țară după NATO, UE și Schengen”, așa cum sublinia conferința organizată la Palatul Cotroceni pe această temă. Cu peste jumătate din criterii deja îndeplinite și restul în curs de realizare, România se pregătește să treacă linia de sosire a unei curse începute acum aproape două decenii.

Pentru context economic, să notăm că economia României a evoluat impresionant în ultimele decenii. Veniturile și nivelul de trai au crescut de la doar 37% din media OCDE acum 25 de ani la 76% în 2023– un salt enorm, evidențiat chiar de OCDE.

PIB-ul a încetinit totuși în 2024 (creștere sub 1%), pe fondul crizelor energetice și al contextului regional, însă prognozele OCDE arată o revenire treptată: +1,5% în 2025 și +2,4% în 2026, pe măsură ce consumul privat rămâne robust, investițiile (sprijinite de fonduri UE) revin pe creștere, iar exporturile își revin gradual.

Cu alte cuvinte, România intră în OCDE nu în urma unui miracol de moment, ci ca rezultat al unei convergențe economice treptate și al alinierii la politici solide.

Însă aderarea nu este doar despre statistici, ci despre unde ne poziționăm pe harta lumii. Statutul de membru OCDE semnalează că România este o economie de piață funcțională și o democrație matură, comparabilă cu cele ale țărilor dezvoltate. Guvernul sublinia, încă din 2022, că acest statut va avea „impact asupra ratingului de țară și atragerii investițiilor străine”, consolidând imaginea României în ochii marilor economii ale lumii. Să analizăm concret aceste implicații, pas cu pas, pentru diferitele categorii: cetățeni, investitori și piața metalelor prețioase.

Ce câștigă cetățeanul de rând din aderarea la OCDE?

La prima vedere, OCDE pare ceva abstract pentru viața de zi cu zi a oamenilor. Nu vom primi direct subvenții sau beneficii materiale imediate (așa cum s-a întâmplat la aderarea la UE, de exemplu, prin fonduri europene). Însă efectele aderării se vor resimți în timp, indirect, dar real, în calitatea vieții cetățenilor.

De ce?

Pentru că a intra în OCDE înseamnă a adopta politici publice mai bune, testate și validate în țările dezvoltate.

Iată câteva moduri în care românii de rând ar putea beneficia:

• Politici publice mai eficiente și stabile: OCDE funcționează prin peer-review și schimb de bune practici. Aderarea forțează guvernele să fie mai transparente și responsabile. De exemplu, OCDE realizează periodic studii economice și evaluări ale țărilor membre. Chiar în 2024 a fost publicat un Studiu Economic OCDE pentru România, care recomandă clarificarea legislației fiscale, creșterea participării forței de muncă și alte reforme pentru a susține convergența economică. Aceste recomandări, odată implementate, înseamnă o economie mai puternică și servicii publice mai bune pentru cetățeni (fie că vorbim de educație, sănătate sau infrastructură). În plus, adoptarea standardelor OCDE înseamnă și toleranță zero la corupție – aderarea la Convenția Anti-mită și măsurile anticorupție întărite vor face ca regulile jocului să fie mai corecte pentru toți. Cu mai puțină corupție și administrație mai eficientă, fiecare român ar trebui să simtă că banii publici sunt folosiți mai cu folos.

• Creștere economică și venituri mai mari în perspectivă: Intrarea în „liga bogată” nu aduce automat prosperitate, dar o facilitează. Țările OCDE au, în general, venituri pe cap de locuitor ridicate și nivel de trai înalt. România este încă în procesul de ”prindere din urmă”, însă statutul de membru îi poate accelera convergența. Secretarul general al OCDE spunea că reformele susținute ne vor ajuta să ne continuăm drumul spre prosperitate. Cu politici economice robuste, investiții mai multe și inovare, se creează premisele pentru noi locuri de muncă mai bine plătite. Deja veniturile au crescut substanțial în ultimele decenii (am văzut saltul la 76% din media OCDE în 2023 față de 37% acum 25 de ani. Aderarea va consolida acest trend. În plus, România va avea acces direct la expertiza OCDE în numeroase domenii – de la cum să ne reformăm sistemul de educație (pentru a pregăti forță de muncă calificată), la politici de dezvoltare regională care să aducă bunăstare și în zonele rămase în urmă. Toate acestea se traduc, în final, prin un nivel de trai mai bun pentru generațiile viitoare.

• Încredere și stabilitate macroeconomică: Cetățeanul obișnuit resimte adesea instabilitatea economică prin inflație, curs valutar, dobânzi la credite. Ei bine, încrederea investitorilor și a piețelor în România – impulsionată de statutul OCDE – ajută la menținerea stabilității. Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, sublinia recent că sustenabilitatea finanțelor publice și credibilitatea politicilor fiscale sunt cruciale pentru a menține încrederea piețelor și a controla costurile de împrumut. OCDE nu impune direct discipline fiscale, dar presiunea de a respecta standardele organizației (deficite rezonabile, datorie sub control) este un catalizator pentru guverne să fie mai prudente. O datorie publică ținută în frâu și deficite mai mici înseamnă mai puține șocuri pentru economie – inflație mai scăzută, stabilitate pentru leu și perspective de dobânzi mai mici la creditele populației pe viitor. Pe scurt, mai multă predictibilitate în viața de zi cu zi financiară.

• Beneficii simbolice și nu numai – mândrie și conexiuni internaționale: Să nu subestimăm nici efectul psihologic pozitiv. Faptul că România stă la aceeași masă cu SUA, Germania, Japonia și alte țări dezvoltate transmite cetățenilor un sentiment de mândrie națională și încredere în țară. De asemenea, deschide uși pentru tinerii profesioniști și experți români de a participa la rețele internaționale, proiecte și schimburi de experiență în cadrul OCDE. În timp, această conectare poate aduce idei noi în țară și o mentalitate de „best practices” în administrație și afaceri.

Un exemplu concret: Educația. OCDE este celebră pentru teste ca PISA și studii comparative în educație. Ca membru, România ar colabora mai strâns la astfel de evaluări și politici educaționale. Țări precum Polonia sau Estonia – astăzi campioane la educație în UE – au folosit mult know-how-ul OCDE după ce au aderat, pentru a-și reforma școlile.

Rezultatul?

Învățământ mai adaptat economiei moderne și șanse mai bune pentru copiii lor. Aderarea la OCDE nu garantează acest progres, dar îl face mult mai accesibil.

În concluzie, pentru cetățeanul de rând beneficiile aderării sunt difuze, dar profunde. Nu va exista un „cec” în poștă de la OCDE și nici bani pe card, însă pe măsură ce economia devine mai robustă și instituțiile mai eficiente, viața de zi cu zi ar trebui să se îmbunătățească.

Mathias Cormann a afirmat clar că „aderarea României va aduce beneficii reale și tangibile pentru cetățeni și va consolida poziția țării pe scena economică globală”. Cu alte cuvinte, românii vor simți diferența printr-o economie mai stabilă, locuri de muncă mai bune și servicii publice mai de încredere.

Investitorii locali și internaționali – un semnal de „verde” pentru afaceri

Dacă pentru cetățeni efectele sunt indirecte, pentru investitori aderarea la OCDE transmite un mesaj aproape imediat: România este un loc mai sigur și mai predictibil pentru afaceri. În finanțe, percepția riscului contează enorm. Iar OCDE, de bine de rău, este perceput ca „eticheta de calitate” a economiilor stabile.

Să ne amintim un fapt istoric revelator: până în 2004, băncile internaționale acordau automat un risc de credit zero țărilor membre OCDE, indiferent de situația lor – de parcă simpla apartenență elimina riscul de neplată. Acest statut privilegiat a contribuit la un val de capital ieftin spre unele economii emergente nou intrate.

Coreea de Sud, de pildă, a aderat în 1996 și a experimentat un aflux masiv de capital, urmat de o criză financiară în 1997 (când investitorii s-au speriat brusc). Regulile bancare au fost ajustate după aceea, tocmai pentru a nu mai supraevalua statutul OCDE. Însă chiar și azi, piețele continuă să acorde o importanță majoră acestui „sigiliu” – în evaluările informale, investitorii consideră încă apartenența la OCDE drept un indiciu de încredere și calitate.

Ce înseamnă asta pentru România?

• Rating de țară și costul finanțării: Ratingul de țară (acordat de agenții precum S&P, Moody’s, Fitch) influențează dobânzile la care ne împrumutăm pe piețele internaționale. Țara noastră are în prezent un rating BBB- (investment grade), dar cu perspectivă negativă, tocmai din cauza deficitului bugetar mare și a riscurilor de derapaj. Implementarea reformelor cerute de OCDE – consolidare fiscală, stabilitate legislativă – ar îmbunătăți perspectivele ratingului. Iar odată membră OCDE, România ar putea vedea o revizuire pozitivă a ratingului, dacă și indicatorii macro se consolidează. Nu OCDE dă ratinguri, dar semnalul calității de membru poate duce la îmbunătățirea calificativelor de credit și la costuri de împrumut mai mici. Cu alte cuvinte, statul se va împrumuta mai ieftin (economisind bani publici), iar companiile românești ar putea și ele să obțină finanțare mai facil, fiind percepute ca operând într-o țară stabilă.

• Atragerea investițiilor străine directe (ISD): Capitalul străin este „combustibilul” care poate accelera dezvoltarea. În 2022, România a atras un flux net record de investiții străine – peste 10 miliarde euro, semn al încrederii crescute după pandemie. 2023 a adus o scădere (circa 6,7 miliarde euro, în contextul incertitudinilor globale, dar potențialul rămâne enorm.

Calitatea de membru OCDE va spori atractivitatea României ca destinație pentru investiții – acest mesaj a fost transmis explicit de oficialii internaționali. Mathias Cormann a subliniat că aderarea va oferi companiilor un mediu de reglementare mai previzibil și mai transparent, stimulând inovația și creșterea economică. Premierul (de la acea dată) Nicolae Ciucă declara și el în 2022 că primirea în OCDE „va crește atractivitatea noastră” pentru cei care investesc sau vor să investească.

De ce?

Pentru că investitorii străini privesc statutul OCDE ca pe o garanție că regulile jocului sunt stabile. Țările membre OCDE derulează 90% din fluxurile globale de ISD, iar România, intrând în acest cerc, se poziționează în mintea investitorilor instituționali de pretutindeni ca un pariu mai sigur.

Ne putem aștepta la mai multe investiții greenfield, noi fabrici, centre de servicii și capital care anterior ocolea România din precauție. Desigur, volumul exact depinde și de contextul global, dar trendul va fi în sus. Un indiciu: în primele 6 luni din 2022, investițiile străine au crescut cu 21% față de anul precedent, într-un context de stabilitate și mesaje pro-business ale guvernului. E rezonabil să credem că stabilitatea conferită de OCDE poate reînvia asemenea creșteri după ce depășim actualele turbulențe.

• Climat de afaceri mai predictibil și reforme pro-business: Investitorii, locali sau străini, își doresc predictibilitate legislativă, fiscalitate rezonabilă și protecția dreptului de proprietate. Aderarea la OCDE obligă România să se alinieze la standarde în toate aceste privințe. Deja, ca parte a procesului de aderare, România a trebuit să integreze Codurile OCDE de liberalizare a mișcărilor de capital – adică angajamentul de a menține piețele financiare deschise și reglementări clare, fără bariere arbitrare.

  S-au făcut pași pentru flexibilizarea pieței de capital și încurajarea investițiilor pe bursă (de exemplu, prin reforma sistemului de pensii private, care acum poate investi mai mult în acțiuni și fonduri din țări OCDE).

  Toate acestea contribuie la un mediu de afaceri mai dinamic.

  Mai mult, participarea directă la elaborarea politicilor OCDE înseamnă că vocea mediului de afaceri local trebuie ascultată.

  Cormann a încurajat explicit implicarea comunității de afaceri și a societății civile în modelarea reformelor pentru aderare. Asta s-a tradus deja în consultări și conferințe cu investitori, precum cea patronată de Președinție în 2025.

  O colaborare mai strânsă între autorități și investitori înseamnă politici mai bine calibrate și mai multă încredere reciprocă. Încrederea, la rândul ei, reduce percepția de risc. Iar percepția de risc este esențială: dacă investitorii văd România ca pe un mediu stabil, vor cere randamente mai mici (deci capital mai ieftin pentru noi proiecte). Un investitor străin spunea odată că economiile emergente sunt ca un pahar cu apă în furtună – se poate vărsa la cel mai mic șoc.

  Exemple din alte țări – un catalizator pentru investiții:

Să ne uităm puțin și în grădina altora:

Polonia și Ungaria au aderat la OCDE în anii ‘90 (1996, respectiv 1996) și au folosit această ancora de încredere pentru a atrage masiv investiții occidentale în deceniile ce au urmat.

Slovacia (intrată în 2000) a devenit un magnet pentru producția auto la scurt timp după, deoarece avea „ștampila” de țară stabilă și reforme pro-business (a adoptat chiar flat tax și politici liberale pentru a se ridica la reputația de membru OCDE).

Chile, prima țară sud-americană în OCDE (din 2010), a văzut cum statutul i-a consolidat imaginea de economie sigură în regiune – investițiile străine în Chile au fost mai constante, iar țara a reușit să se împrumute mai ieftin pe piețele internaționale decât vecinii săi, în parte datorită reputației instituționale solide.

Cel mai recent exemplu, Costa Rica (membră din 2021), demonstrează cum chiar și o economie mică poate folosi OCDE ca pe o validare a reformelor: agenția sa de investiții (CINDE) notează că invitația în OCDE a funcționat ca un „sigiliu de excelență” pentru regimul său de facilități fiscale, asigurând investitorii că regulile sunt la cel mai înalt standard internațional. Asta a dat certitudini companiilor străine că, investind acolo, se pot baza pe stabilitate și transparență.

În cazul României, efectul ar trebui să fie similar: aderarea semnalizează că suntem “open for business” la nivelul de încredere al economiilor dezvoltate.

• Investitorii locali – acces la piețe și capital internațional: Să nu uităm nici antreprenorii și investitorii români. Ei nu vor mai fi doar spectatori, ci participanți într-o piață percepută mai bine. Asta poate însemna evaluări mai bune pentru companiile românești (listate la bursă sau nelistate) în ochii partenerilor și finanțatorilor străini, ceea ce le crește valoarea. De asemenea, fondurile de investiții mari, care poate aveau rețineri față de România, o pot include acum în universul lor investițional standard. Pentru startup-urile locale, faptul că România e OCDE ar putea fi un argument în plus la atragerea de finanțare externă („suntem într-o țară cu standarde validate, riscuri mai mici”). Iar investitorii de portofoliu români, la rândul lor, vor putea beneficia de piață de capital mai dezvoltată – creșterea investițiilor străine pe bursă aduce lichiditate, diversitate de instrumente financiare și, în general, oportunități mai multe pentru plasamente.

Ca un rezumat, pentru investitori aderarea la OCDE este echivalentul semaforului verde: porniți, că drumul e mai sigur!

Desigur, nu exclude gropile din asfalt – România va avea în continuare provocări economice și politice. Însă riscul perceput scade considerabil. Un analist financiar ar spune că se comprimă „primele de risc” asociate României. În termeni simpli, asta înseamnă dobânzi mai mici, acțiuni evaluate mai sus și investitori mai numeroși gata să își pună banii la treabă aici.

Este important de menționat că acest efect de aureolă vine cu responsabilitate. Țările care nu mențin ritmul reformelor după aderare pot dezamăgi așteptările pieței. (Exemplul Coreei de Sud din 1997 sau chiar al unor țări est-europene care după 2000 au încetinit reformele ne amintește că investitorii pot sancționa rapid derapajele, indiferent de statutul de membru.)

Analiștii avertizau recent că, dacă nu ne ținem de disciplina economică, riscăm ca investitorii să ne perceapă negativ, "junk", chiar și cu eticheta OCDE. Așadar, aderarea e un început, nu un capăt de drum un început al unei perioade în care va trebui să confirmăm, an de an, că România merită încrederea acordată.

Pentru moment însă, toți indicatorii arată spre beneficii nete: investitorii așteaptă acest pas și îl privesc pozitiv, iar România are șansa să îl folosească drept catalizator pentru a trece la nivelul următor, de economie emergentă către economie avansată.

Piața metalelor prețioase: aurul și argintul sub lupa încrederii

Când vine vorba de metale prețioase – aur, argint și altele asemenea – discuția ia o turnură interesantă. Aceste active sunt adesea numite „active de refugiu”, pentru că oamenii se îndreaptă spre ele în vremuri tulburi, ca într-un port sigur pe furtună. Dacă aderarea la OCDE promite mai multă stabilitate și încredere, ne putem întreba: vor mai simți românii aceeași nevoie de a-și pune economiile la adăpost în aur și argint?

Să privim mai întâi situația actuală: în ultimii ani, incertitudinile economice și geopolitice au dus la un apetit sporit pentru aur în România. Inflația ridicată, pandemia și războiul din Ucraina au creat un sentiment de nesiguranță, iar mulți români (și companii) au reacționat prin a cumpăra aur. Ca și exemple concludente: în 2024, doua firme specializate( una fiind goldbars România au vândut în România circa 600 de kg de aur de investiții, cu 25% mai mult decât în 2023. 

Cererea a fost alimentată de inflația mare și teama de recesiune, aurul urcând la prețuri record (aproape 2.940$ uncia, un maxim istoric).

Peste 80% dintre cumpărătorii de aur  au fost persoane fizice – semn că investitorii individuali, nu doar fondurile, văd aurul ca pe o plasă de siguranță.

Un studiu citat de agenția națională de presă arăta că 51% dintre investitorii români de retail dețin aur în portofoliu, mulți motivați de teama unei posibile recesiuni. 

Cu alte cuvinte, aurul a devenit un refugiu preferat pentru români în vremuri dificile.

În acest context, aderarea la OCDE ar putea avea două efecte de sens opus asupra pieței metalelor prețioase:

1. Scăderea apetitului pentru aur ca refugiu, pe fondul sporirii încrederii. Dacă România capătă un profil de țară stabilă și riscurile percepute scad, unii investitori individuali ar putea considera mai puțin necesar să-și mute economiile în aur sau argint. Încrederea crescută în moneda națională (leul) și în economia locală reduce motivele de „panică financiară” care alimentează de obicei goana după aur. De exemplu, dacă inflația este ținută sub control și crește încrederea că Guvernul nu va lua măsuri fiscale bruște (datorită disciplinei impuse de OCDE), oamenii ar putea prefera să-și țină economiile în bănci, titluri de stat sau acțiuni românești, în loc să cumpere monede și lingouri. Practic, aurul ar redeveni o opțiune de diversificare, nu neapărat un colac de salvare.  geopolitice. Dacă aderarea la OCDE va contribui (indirect) la reducerea tensiunilor macro pentru România – de exemplu, stabilizând cursul valutar sau ajutând la scăderea ratelor dobânzilor – atunci presiunea de a cumpăra aur ca hedging împotriva acestor riscuri ar scădea.

2. Creșterea interesului pe termen lung, ca parte a diversificării într-o economie mai prosperă. Pe de altă parte, odată cu creșterea bunăstării generale, un paradox este posibil: chiar dacă nevoia de refugiu scade, un număr mai mare de oameni cu venituri în creștere ar putea investi o parte din portofoliu în aur sau argint ca strategie de diversificare. Țările dezvoltate nu renunță la aur – dimpotrivă, în multe economii avansate, deținerea de aur per capita este semnificativă, nu din frică, ci ca plasament strategic. Dacă salariile și economiile românilor cresc, unii își vor permite să cumpere aur nu de teama prăbușirii economiei, ci pentru portofolii echilibrate. În plus, dezvoltarea piețelor financiare locale ar putea aduce instrumente noi: fonduri de investiții pe aur, ETF-uri listate la BVB care urmăresc prețul aurului sau al argintului etc., făcând mai ușoară expunerea la aceste active fără a cumpăra efectiv metalul fizic. OCDE pune accent pe liberalizarea piețelor financiare, deci nu ar fi surprinzător să vedem inovare și pe această nișă.

Privind piața locală a aurului și argintului, câteva lucruri merită evidențiate:

• Cererea actuală e strâns legată de teama de inflație și incertitudine. Inflația în România a fost foarte ridicată în 2022-2025, erodând încrederea în economisire. Aurul a oferit protecție – prețul lui în lei a crescut de la ~350 lei/gram la începutul lui 2024 la ~500 lei/gram. Dacă aderarea la OCDE va contribui, alături de politicile BNR și guvernamentale, la temperarea inflației (și, implicit, la restabilirea încrederii în economisirea în lei), este de așteptat ca unii investitori de retail să reducă achizițiile de aur. În fond, de ce să cumperi aur ca scut contra inflației, dacă inflația revine la 2-3% și leul e stabil? Desigur, aici vorbim de un orizont de câțiva ani, nu imediat.

• Argintul și alte metale: Argintul are și el adepții săi, deși mai puțin vizibili. În general, argintul tinde să urmeze aurul ca preț și cerere, deși are și componente industriale de cerere. Un climat economic mai bun ar putea crește cererea industrială de argint (folosit în panouri solare, electronice etc.), deci prețul lui ar putea beneficia de dublu avantaj: pe de o parte, investitorii de retail români care doresc alternative mai ieftine la aur ar putea cumpăra monede sau lingouri de argint; pe de altă parte, industria (dacă România atrage investiții în tehnologie verde, de pildă) ar putea spori importurile de argint pentru producție. Aderarea la OCDE, stimulând investițiile în sectoare avansate, ar putea indirect să influențeze această cerere industrială.

• Activele de refugiu moderne: Merită menționat că, odată cu stabilizarea și maturizarea pieței financiare românești, investitorii s-ar putea orienta și către alte hedge-uri în loc de aur. De exemplu, moneda americană (USD) sau francul elvețian au fost refugii populare pentru români în deceniile trecute. Un leu mai credibil ar reduce și „dolarizarea” economisirii. De asemenea, unii investitori tineri preferă Bitcoin sau alte criptomonede ca hedge anti-sistem. Nu e domeniul OCDE direct, dar dacă climatul de încredere crește, extremele speculative ar putea deveni mai puțin atractive. Practic, o Românie percepută ca sigură reduce nevoia de a căuta siguranță în afara sistemului financiar clasic (aur, crypto, valută cash la saltea etc.).

Aurul va rămâne, desigur, mereu un activ special.

Băncile centrale, inclusiv BNR, dețin aur ca parte din rezerve – un simbol ultim al siguranței. OCDE nu schimbă asta. Prețul aurului depinde de factori globali (politici monetare ale marilor bănci centrale, crize internaționale), așa că chiar dacă românii vând sau cumpără aur mai puțin, prețul intern va urma oricum trendul mondial. 

Însă dinamica cererii locale da: la marile creșteri de incertitudine, s-a văzut cum românii au cumpărat masiv aur. Dacă vom traversa o perioadă de încredere și calm relativ, cererea ar putea să se domolească, cel puțin față de boom-ul din 2022-2025.

Pe segmentul de argint și alte metale prețioase (platină, paladiu), piața de retail e mai mică în România. Totuși, unii investitori consideră argintul „aurul omului de rând” – costă mult mai puțin pe uncie și e accesibil. E posibil ca, odată cu educația financiară sporită (OCDE pune accent și pe asta, de exemplu prin rapoarte și studii OECD pe educație financiară), oamenii să înțeleagă mai bine rolul acestor active și să le folosească mai rațional. Nu vom vedea probabil schimbări dramatice peste noapte, dar direcția pe termen lung ar putea fi: metalele prețioase rămân în peisaj, însă dintr-un refugiu de criză devin mai mult un instrument de diversificare într-o economie matură.

Lecții din experiența altor țări și concluzii

Povestea României către OCDE este, în esență, o poveste despre încredere și transformare. Așa cum un tânăr care a muncit din greu să se educe și acum intră într-o companie de top – la fel și România a parcurs un drum al reformelor pentru a se califica în clubul celor mai dezvoltate economii.

Integrarea completă în arhitectura lumii dezvoltate.

După NATO și UE, OCDE este încă un pilon care ancorează ireversibil România în Vest. Asta contează și geopolitic și economic. Țara devine participantă la formularea regulilor globale (fie că vorbim de impozitarea companiilor multinaționale, de politici de mediu sau standarde în educație).

Vom avea acces la rețeaua de know-how a OCDE. Pentru investiții, asta înseamnă că România nu mai e pe dinafară când se iau decizii care pot afecta fluxurile de capital sau comerțul internațional.

Suntem în sală, nu pe hol.

Iar pentru cetățeni, înseamnă oportunitatea de a beneficia de cele mai bune practici fără intermediar. Un exemplu: OCDE are un instrument numit Better Life Index, compară calitatea vieții. Ca membru, România va putea folosi aceste instrumente pentru a-și calibra mai bine politicile astfel încât bunăstarea oamenilor (nu doar cifrele de PIB) să crească.

În încheiere, intrarea României în OCDE este mai mult decât o știre de-o zi – este apogeul unei evoluții economice de zeci de ani și totodată începutul unei noi ere de oportunități.

Pentru cetățeni, promite o economie mai robustă și instituții mai demne de încredere, care să le ofere șansa la un trai mai bun aici, acasă. Pentru investitori, interni și internaționali, este ca ridicarea cortinei pe o nouă scenă – una pe care România joacă în liga întâi, cu reguli clare și respectate, unde pot investi cu mai mare încredere și cu riscuri reduse.

Iar pentru piața aurului și a activelor de refugiu, ar putea însemna că cele mai negre scenarii devin mai puțin probabile, permițând oamenilor să aleagă aurul din rațiuni de diversificare, nu din teamă.

OCDE nu va rezolva automat toate problemele – nu va șterge dintr-un foc nici deficitul bugetar, nici deficitul de autostrăzi – dar oferă busola și cadrul în care aceste probleme pot fi rezolvate mai eficient.

Este, într-un fel, povestea maturizării României economice. Dacă NATO ne-a adus securitate, iar UE ne-a adus piață și fonduri, OCDE ne aduce cunoaștere și credibilitate. Iar credibilitatea, odată câștigată, este acel ingredient care face diferența între o economie mereu vulnerabilă și una rezilientă și prosperă.

Așa că, atunci când ne vom uita în urmă la acest moment, vom realiza că nu doar am intrat în OCDE, ci OCDE a intrat în România – prin reforme, prin investitori noi, prin mentalitatea de a aspira mereu la cele mai bune practici. Iar aceasta este o veste excelentă atât pentru publicul general, cât și pentru investitori: în fond, cu toții ne dorim același lucru – un viitor mai sigur și mai prosper.

Iar aderarea la OCDE este un pas important pe acest drum al încrederii și dezvoltării sustenabile pentru România.

Surse utilizate:

• Mathias Cormann (Secretar General OCDE) – declarații despre progresul României în procesul de aderare și beneficiile anticipatecaleaeuropeana.rocaleaeuropeana.ro.

• Guvernul României – comunicat oficial privind lansarea negocierilor de aderare la OCDE și implicațiile acestora (rating de țară, investiții)zf.ro.

• Calea Europeană – raport despre stadiul tehnic al aderării (număr de comitete finalizate, țintă 2026)caleaeuropeana.rocaleaeuropeana.ro.

• BNR & Digi24 – date statistice despre investițiile străine directe în 2022 (record 10 mld. €) și scăderea din 2023digi24.ro.

• Bursa/News.ro – declarații Nicolae Ciucă privind efectele așteptate ale aderării (atractivitate crescută, creștere ISD)bursa.robursa.ro.

• Agerpres & ASF – informații despre reforme legislative legate de OCDE (pensiile private și liberalizarea investițiilor)agerpres.roagerpres.ro.

• StartupCafe – date despre piața aurului de investiții în 2024 (vânzări Tavex de 450 kg aur, creștere 25%, factori: inflație, incertitudini)startupcafe.rostartupcafe.ro.

• World Gold Council / Agerpres – studiu privind orientarea investitorilor individuali către aur (51% dintre români dețin aur, pe fondul temerilor de recesiune)agerpres.ro.

• OECD Economic Outlook 2025 – prognoze de creștere economică pentru România (0,8% în 2024 -> 2,4% în 2026)oecd.org.

• Raport INDEF (2024) – analiză a motivațiilor de aderare la OCDE (așteptări de îmbunătățire a ratingului și reducere a costurilor de finanțare)indef.or.id.

• CINDE Costa Rica – efecte ale aderării asupra climatului investițional (sigiliu de excelență, certitudinea investitorilor)cinde.org.

• Ministerul Afacerilor Externe / RFI – statistici privind ponderea țărilor OCDE în economia globalămae.ro.