Ce este o recesiune și ce este o criză economică?

O recesiune economică este ca o răceală pentru economie. 

Nu e plăcută, durează o vreme, dar de obicei trece. În termeni simpli, recesiunea înseamnă că economia se contractă – producția scade, firmele fac mai puțin profit, șomajul crește puțin. 
De regulă, recesiunea este definită tehnic prin două trimestre consecutive de scădere a PIB-ului. În viața de zi cu zi, asta se traduce prin mai puține joburi disponibile, salarii stagnante și oameni care strâng cureaua la cheltuieli.

Un exemplu recent: recesiunea din 2020 provocată de pandemia COVID. 
Timp de câteva luni bune, activitatea economică a fost redusă, dar cu ajutorul măsurilor guvernamentale, economia și-a revenit relativ repede.

Prin contrast, o criză economică este ca o pneumonie sau chiar un infarct – rară, gravă și cu efecte pe termen lung.

Într-o criză majoră, economia aproape se blochează. Gândiți-vă la Marea Criză din 1929 sau la criza financiară globală din 2008. Nu mai vorbim doar de o ușoară răceală, ci de o furtună perfectă: prăbușiri de piețe financiare, falimente în lanț ale băncilor sau companiilor, șomaj masiv și panică printre populație.

Recesiunile sunt relativ frecvente (Statele Unite au avut zeci de recesiuni în ultima sută de ani), pe când crizele economice majore sunt mult mai rare​

Practic, orice criză include o recesiune, dar nu fiecare recesiune devine o criză de proporții.

Să ne oprim puțin: care sunt semnele că “răceala” se transformă în “pneumonie” economică?

Într-o recesiune tipică vezi poate o creștere a șomajului de câteva procente și scăderea unor indici bursieri.
Într-o criză, aceste simptome se agravează: șomajul poate atinge cote istorice, PIB-ul se prăbușește cu peste 10%, piețele bursiere pierd 50% sau mai mult din valoare, iar guvernele intervin disperate pentru a salva situația. Cu alte cuvinte, recesiunea e o problemă serioasă, dar criza economică e un dezastru.

Dacă recesiunea e ca atunci când ți se strică mașina și întârzii la serviciu, criza economică e când ți se inundă casa și trebuie să te muți. Ambele sunt neplăcute, dar una are consecințe mult mai profunde. 
Și în tot acest haos, unde intră aurul în poveste? De ce vorbește toată lumea de aur de fiecare dată când lucrurile o iau la vale?

Marile crize economice și prețul aurului

Să vedem câteva episoade celebre. Marea Depresiune din 1929-1933 – bunicii noștri poate și-o amintesc din povești.

Bursele s-au prăbușit, șomajul a explodat, lumea făcea cozi la cantine sociale.
Cum rămâne cu aurul? La vremea aceea, dolarul american era legat de aur (prin etalonul aur), deci prețul aurului era fixat oficial la circa 20,67 de dolari pe uncie. Chiar și așa, cererea de aur a crescut atât de mult (oamenii nu mai aveau încredere în bănci și preferau aurul sub saltea) încât guvernul SUA a intervenit.
În 1933, președintele Roosevelt a interzis deținerea privată de aur și a decis să crească prețul oficial al aurului la 35 de dolari pe uncie​

Practic, dolarul a fost devalorizat, iar aurul a “sărit” cu 69% peste noapte​

A fost o măsură extremă, dar ne arată cât de valoros era aurul în ochii oamenilor speriați – atât de valoros încât statul l-a confiscat temporar pentru a salva economia.

Acum săriți câteva decenii până la anii 1970, o perioadă cu inflație galopantă, șocuri petroliere și stagnare economică (ceea ce s-a numit “stagflație”). 
A fost o perioadă dificilă, dacă nu chiar o criză economică lentă. Ce a făcut aurul? Ei bine, în 1971 SUA au renunțat complet la etalonul aur, lăsând prețul aurului să fluctueze liber. Rezultatul? Aurul a zburat “liber” ca pasărea: de la ~35 de dolari pe uncie în 1971 la peste 650 de dolari pe uncie în 1980​

În termeni de investiție, cine a pariat 100$ pe aur la începutul anilor ’70 s-a trezit cu un câștig de aproape 

10 ori: valoric, acei 100$ au ajuns în jur de 1000 de dolari​ în timp ce 100$ investiți în bursa americană abia s-ar fi dublat la vreo 200 de dolari în același interval. Aurul a strălucit intens pe fondul dezordinii economice, confirmând reputația de refugiu sigur.

Fast-forward către criza financiară globală din 2008-2009 – cunoscută simplu drept “criza din 2008”. Amintirile sunt probabil mai proaspete: bănci mari ca Lehman Brothers au dat faliment, piața imobiliară din SUA s-a prăbușit, bursele din toată lumea au intrat în picaj. În acel moment, aurul a avut un comportament interesant: la începutul panicii din 2008, când toată lumea vindea orice pentru a face rost de bani lichizi, prețul aurului a scăzut și el pentru scurt timp. 

Dar surpriză: în timp ce acțiunile continuau să cadă, aurul a întors foaia și a început să urce. Până la finalul anului 2008, aurul nu doar recuperase pierderea, ci a și încheiat anul în creștere cu circa 5%​. Iar în următorul an și jumătate, cât timp bursa tot cădea și economia era în corzi, aurul a țâșnit cu peste 25%​

De fapt, între toamna lui 2008 și toamna lui 2010, prețul aurului aproape s-a dublat – de la ~730 de dolari pe uncie în octombrie 2008 la ~1300 de dolari în octombrie 2010​

În aceeași perioadă, cine avea bani în acțiuni încă era pe pierdere serioasă (indicele S&P 500 din SUA era cam cu 10% sub nivelul din 2007)​

Un ultim salt în timp: criza COVID-19 din 2020.

Deși a fost o criză atipică (declanșată de un virus, nu de bule financiare), efectele inițiale au fost dramatice: lockdown-uri, producție oprită, șomaj temporar exploziv. În martie 2020, când piețele bursiere s-au prăbușit fulgerător, aurul a avut din nou o cădere pe termen foarte scurt – investitorii panicați vindeau și aur ca să facă rost de numerar. Însă imediat ce băncile centrale și guvernele au început să pompeze stimulente și investitorii au realizat că trăim un moment istoric de incertitudine, aurul a strălucit din nou. 
Din ianuarie 2020 până în vara lui 2020, prețul aurului a urcat ~27%, trecând pragul psihologic de 2000 de dolari pe uncie pentru prima dată în istorie​

A stabilit un nou record absolut, pe fondul fricii necunoscut și al căutării disperate de siguranță. În același timp, alte metale prețioase precum argintul au avut evoluții interesante: argintul, fiind folosit și industrial, a scăzut puternic la începutul pandemiei (cererea industrială s-a prăbușit), înregistrând în martie 2020 cea mai mare scădere lunară din ultimul deceniu​

Abia după ce economia și-a mai revenit, argintul a recuperat și el teren, atingând în august 2020 maximul ultimilor 7 ani​

Dar aurul a fost, din nou, vedeta incontestabilă a crizei.

Frică, speranță și aur: cum reacționează oamenii în recesiuni și crize

În fața unei recesiuni, majoritatea oamenii strâng rândurile și speră la vremuri mai bune. Poate își reduc cheltuielile de vacanță, amână achiziția unei mașini noi și încearcă să economisească un pic mai mult.
Investitorii devin precauți, dar nu neapărat panicați. E ca și cum economia e sub un nor și toată lumea așteaptă să treacă ploaia. Oamenii încă au încredere că lucrurile își vor reveni relativ curând.

Toată lumea se întreabă: "Oare cât va dura? Și ce pot face să rezist până atunci?" Răspunsul tipic: să reduci risipa, să te asiguri că ai niște economii pentru zile negre și, dacă ești investitor, poate să-ți ajustezi portofoliul cu active mai defensive.

În criză însă, frica ia cu asalt scena. Când economia intră în colaps, reacțiile devin mult mai emoționale și extreme.

Țineți minte cozile la benzină și la alimente din anii '90 (pentru cei care le-au prins) sau imaginile cu oamenii retrăgând bani din bănci în 2008? Într-o criză veritabilă, panica poate duce la comportamente iraționale: vânzări masive de active la prețuri de nimic, cozi la bancomate pentru retrageri de numerar, sau refugierea în lucruri "tangibile" – aur, numerar, imobiliare.

De ce aur?
Pentru că, psihologic vorbind, aurul are peste 5.000 de ani de istorie ca depozit de valoare. Când totul pare că se prăbușește (bănci, acțiuni, chiar și valutele dacă ne gândim la inflații mari), oamenii caută ceva ce nu depinde de promisiunea nimănui.

O bancnotă își pierde valoarea dacă banca centrală exagerează cu tiparnița de bani, o acțiune poate deveni zero dacă firma dă faliment.

Dar o monedă de aur de o uncie va valora mereu... o uncie de aur pur. 

Poate părea tautologic, dar asta e frumusețea aurului: valoarea lui nu e o promisiune, e un fapt fizic – un metal rar, strălucitor, inalterabil.

În economie, crizele generează reacții în lanț. Oamenii se tem și își reduc cheltuielile drastic; companiile văd cererea prăbușindu-se și concediază angajați; știrile negative alimentează și mai mult teama. 

Acest cerc vicios poate adânci criza. Guvernele și băncile centrale intervin adesea cu măsuri neobișnuite: reduceri agresive ale dobânzilor, tipărire de bani, bailout-uri pentru bănci “prea mari ca să pice”. 

În 2008, de exemplu, Rezerva Federală a SUA a coborât dobânda de referință aproape de 0 și a injectat trilioane de dolari în sistem pentru a preveni un colaps total. E ca și cum medicii economiei aduc defibrilatorul pentru inima în fibrilație a economiei. Aceste intervenții salvează adesea situația pe termen scurt, dar pot planta semințele altor probleme (inflație, datorii uriașe) pe viitor – iar investitorii știu asta.

Investitorii experimentați reacționează în felul lor.

Unii, așa-numiții "antifragili", profită de haos: cumpără active ieftine când toată lumea vinde în panică.

Alții încearcă măcar să fie rezilienți: nu vând în pierdere, stau calmi și poate realocă fonduri spre investiții sigure.

Iar alții pur și simplu intră în panică împreună cu mulțimea, lichidând tot. Aurul intră în discuție în principal pentru categoria rezilienților și a celor precauți: e activul la care apelează ca să-și protejeze averea.

Oamenii își aduc aminte (chiar dacă vag, din grafice sau povești) că "aurul a mers bine când a fost rău în lume".

Așa că reacția aproape reflexă este: dacă vine criza, cumpăr aur. 

În 2020, de exemplu, fondurile de investiții în aur (ETF-uri) au atras sume record de bani pe măsură ce pandemia se agrava, semn că investitorii mari fug spre acest refugiu.

Un alt aspect emoțional: lăcomia vs. frica. Celebrul investitor Warren Buffett zicea că "în investiții, frica și lăcomia sunt forțele principale".

În recesiune domină o ușoară frică, dar și speranța că "vom reveni pe creștere, să fim prudenți deocamdată".

În criză, frica devine panică, iar speranța este înlocuită de disperare temporară. Interesant e că tocmai în cele mai negre momente, când nimeni nu mai are curaj, se fac cele mai bune investiții (pentru cine are sânge rece). Dar asta-i altă poveste.

Cert e că, dincolo de cifre și grafice, psihologia maselor dictează mult din evoluția piețelor în perioade de turbulență.

Iar aurul, în toată această psihodramă colectivă, joacă rolul eroului salvator în imaginația multora.

Evoluția prețului aurului în recesiuni și crize

Haideți să sintetizăm cum se comportă efectiv prețul aurului când economia intră la apă. Istoria ne spune următorul refren: cu cât necazul e mai mare, cu atât aurul strălucește mai tare. În cele mai multe prăbușiri bursiere majore sau recesiuni severe din ultimele decenii, prețul aurului a crescut, nu a scăzut​

Aurul a urcat atât în crahuri bursiere scurte, cât și în cele prelungite. De pildă, în prăbușirea pieței din 2000-2002 (după explozia bulei Dot-Com), acțiunile americane au scăzut aproape 50% în doi ani, dar aurul a crescut în acea perioadă​.

În criza din 2008-2009, am văzut deja, aurul a avut un trend ascendent puternic odată depășit șocul inițial. În recesiunea din 2020, aurul a atins maxime istorice.

Tendința e clară: când în altă parte e haos, în ograda aurului e petrecere.

Există totuși nuanțe. Aurul poate suferi și el scăderi pe termen scurt la începutul unui șoc financiar. S-a întâmplat în octombrie 2008 și în martie 2020 – când investitorii au intrat în panică, au vândut tot ce se putea vinde, inclusiv aur, pentru a face rost de lichidități.
Dar aceste scăderi au fost temporare. După prima etapă de panică, când praful începe să se așeze, aurul recâștigă teren rapid, susținut de cei care îl cumpără ca hedging (protecție).
Lecția istorică: chiar dacă pe moment aurul pică odată cu restul pieței, nu te grăbi să-ți iei adio de la el – adesea este calmul dinaintea furtunii aurului. În 2008 aurul a căzut inițial, ca apoi să termine anul pozitiv și să urce +25% în plină criză​

În recesiuni mai blânde sau perioade de piață “urs” (bear market) mai puțin dramatice, aurul nu are neapărat salturi spectaculoase, dar de obicei se ține mai bine decât alte active.
De exemplu, în recesiunea din 1990 sau în scurta recesiune din 2020 (care a ținut doar câteva luni), aurul nu a făcut titluri mari – poate a crescut modest sau a fluctuat, dar nu a căzut la fel de mult ca bursele.
Așadar, aurul funcționează ca o parașută: îți limitează căderea. Nu te face neapărat bogat peste noapte (decât în crize severe, precum anii ’70 sau 2008 când chiar a explodat), dar îți protejează averea într-o anumită măsură.

Este demn de menționat că și alte metale prețioase urmează adesea traiectoria aurului, dar nu cu aceeași intensitate sau consistență. Argintul, de exemplu, are un caracter dublu: pe de o parte metal prețios, pe de alta materie primă industrială (se folosește în electronică, panouri solare etc.). Din această cauză, în perioade de recesiune, argintul poate fi tras în jos de scăderea cererii industriale, chiar dacă aurul urcă. În 2008 și 2020, argintul inițial s-a prăbușit mai tare decât aurul, deși ulterior și-a revenit și el odată cu revenirea interesului investitorilor​

Per total însă, aurul rămâne barometrul principal al încrederii (sau lipsei de încredere) în economia globală.

Aur vs. alte investiții: cine sta cu pieptul scos înainte când totul merge prost?

Să comparăm pe scurt aurul cu alte opțiuni de investiții în vremuri de turbulență. Prima confruntare: aur vs. acțiuni (acțiunile fiind părți de proprietate în companii, adică acțiuni listate la bursă). 

Istoric, acțiunile oferă cele mai bune creșteri pe termen lung, pentru că economiile cresc, companiile inovează și profită. Dar tocmai în perioadele de recesiune sau criză, acțiunile pot suferi prăbușiri abrupte. 

În timpul crizei din 2008, marile burse au pierdut peste 50% din valoare în mai puțin de doi ani. Cine avea 100.000 de dolari investiți în acțiuni americane la finalul lui 2007, la începutul lui 2009 se trezea că mai are cam 50.000 sau chiar mai puțin. Între timp, aurul, după cum am văzut, și-a dublat valoarea în același interval tumultuos​

Exemplul anilor 1970 este și el elocvent: acțiunile stăteau pe loc sau scădeau, în timp ce aurul aducea randamente de două cifre anual. Practic, când acțiunile suferă de "gripă", aurul pare să intre în formă maximă.

Cum rămâne cu obligațiunile (titluri de stat sau corporative, adică împrumuturi pe care le dai guvernelor sau firmelor pentru o dobândă fixă)? 

Obligațiunile sunt de obicei mai stabile decât acțiunile, iar în recesiuni prelungite băncile centrale tind să scadă dobânzile, ceea ce face obligațiunile existente (cu dobânzi mai mari) mai valoroase. 

Deci și obligațiunile pot fi un refugiu în recesiune. Totuși, într-o criză extremă, există riscul de neplată (default) la obligațiunile riscante, sau în cazuri rare, inflația galopantă poate eroda sever valoarea obligațiunilor pe termen lung. 

Aurul, neavând un randament fix, nu are risc de neplată și ține pasul cu inflația mult mai bine decât o obligațiune cu cupon fix. Așa că investitorii de obicei țin și aur în mix pentru diversificare, nu doar obligațiuni.

Imobiliarele (bunuri fizice precum case, terenuri) sunt adesea văzute ca investiții tangibile de refugiu. Într-o recesiune ușoară, prețurile imobiliare pot stagna sau scădea puțin, dar de obicei nu se prăbușesc ca bursa. În crize financiare severe însă, imobiliarele pot fi lovite și ele (vezi criza subprime 2008, unde casele în SUA și în alte țări au scăzut drastic).
Aurul are avantajul lichidității: îl poți vinde ușor oriunde în lume la prețul pieței. O casă, în schimb, e mai greu de valorificat repede în plină criză. Așa că, deși multe persoane investesc în "cărămidă" pentru siguranță pe termen lung, aurul e preferat ca portiță de evacuare rapidă în caz de dezastru economic.

Un alt aspect interesant este randamentul aurului comparativ cu acțiunile pe termen lung. Dacă cineva ar fi investit 100$ în aur și 100$ în indicele S&P 500 (bursa americană) în 1972, povestea ar fi avut suișuri și coborâșuri: până în 1980, partea de aur ar fi valorat ~1000 de dolari iar cea de acțiuni ~200 de dolari​ până în 2000, acțiunile ar fi recuperat și depășit mult (ajungând la ~3500$ vs. sub 600$ aur)​ iar până în 2010, aurul ar fi urcat spre ~2166$ în timp ce acțiunile erau încă puțin sub nivelul din 2007 (aprox. -10%)​

Iar astăzi, după 50 de ani, acțiunile ar valora peste 18.000$, iar aurul ~4.500$​.

Ce ne spune această poveste pe cifre? Că aurul te protejează feroce în episoadele de criză (vezi salturile din anii '70 și 2008), dar în vremuri normale nu ține pasul cu investițiile productive. 
Și e normal: acțiunile cresc pe măsură ce companiile creează valoare, pe când aurul nu se multiplică, e același bulgăre strălucitor care își schimbă prețul în funcție de cum se simte lumea.

Pe scurt, un portofoliu înțelept pe termen lung are de toate: și acțiuni pentru creștere, și obligațiuni pentru stabilitate, și poate un strop de aur ca asigurare. Iar în vremuri de restriște, acel strop de aur poate face diferența între o pierdere devastatoare și o noapte un pic mai liniștită.

Astăzi trăim vremuri incerte: inflație ridicată, conflicte geopolitice și tensiuni economice care ar putea duce la o criză majoră. 

Câteva puncte fierbinți:

1. Donald Trump, taxele de export și falia SUA-Europa

Donald Trump a revenit la putere și ne putem aștepta la tarife vamale uriașe între SUA și Europa. Deja vedem cum SUA împinge o politică protecționistă, favorizând companiile americane și penalizând importurile. Aceasta ar putea duce la o criză economică globală similară cu cea din 1930, când protecționismul excesiv a agravat Marea Depresiune.

2. Ucraina, pierdută în jocurile marilor puteri

După trei ani de război, Occidentul pare să-și piardă interesul pentru Ucraina. SUA și UE și-au făcut calcule economice reci: costurile sprijinului sunt uriașe. Se vorbește despre negocieri și despre acceptarea unor cedări teritoriale în favoarea Rusiei. Dar cine plătește pentru reconstrucție? Occidentul ar putea recupera investițiile forțând Ucraina să cedeze resurse strategice, inclusiv pământuri rare și exploatarea masivă a cerealelor.

3. Pământuri rare, cripto-monede și revenirea aurului

Lupta pentru resurse esențiale (litium, cobalt, nichel) devine tot mai acerbă. SUA și China sunt deja într-un război economic tăcut pentru controlul acestor minerale critice.

Pe de altă parte, Bitcoin crește exploziv, mulți speculând că este noul “aur digital”. Totuși, aurul fizic rămâne singura monedă de rezervă universal acceptată în crize economice extreme.

Există chiar discuții despre revenirea la standardul aur ca sistem monetar global. Dolarul, slăbit de inflație și datorii record, ar putea pierde statutul de rezervă mondială în favoarea unui sistem bazat pe aur și alte resurse tangibile.

4. Extremismul politic de dreapta: Când frustrarea economică duce la revolte

Istoric, crizele economice au alimentat mișcările radicale.

Astăzi, vedem o ascensiune a extremei drepte în SUA și Europa, cu politici naționaliste și protecționiste. De ce?

Această combinație de factori poate duce la mișcări sociale radicale și schimbări economice neprevăzute.

Concluzie: Este aurul colacul de salvare?

Crizele vin și pleacă, dar aurul a fost mereu un refugiu. 

Astăzi, pe fondul tensiunilor geopolitice, aurul și alte active fizice par mai atractive ca niciodată.

Va reveni lumea la standardul aur? Va exploda Bitcoin-ul? Se va rupe alianța SUA-UE? Vom vedea o criză economică globală?

Răspunsul nu este cert, dar un lucru é sigur: când lumea este nesigură, aurul devine regele piețelor financiare. 

Disclaimer

Acest articol are un scop informativ și educativ. Nu reprezintă recomandare financiară sau de investiții. Opiniile exprimate sunt generale și pot să nu se aplice situației specifice a fiecăruia. Investițiile în aur, acțiuni sau orice alt activ implică riscuri, iar performanțele trecute (inclusiv cele menționate în exemple) nu garantează rezultate viitoare. Înainte de a lua decizii financiare importante, consultați un specialist autorizat și analizați-vă atent obiectivele și toleranța la risc.